„Pendulul lui Focault” apare pentru întâia oară în 1988 È™i este una dintre cele mai apreciate cărÈ›i ale autorului italian, Umberto Eco. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale romanului, după cum urmează: Pontica (1991), Polirom (2013).
Cel care a lăsat moÈ™tenire literaturii universale titluri precum „Numele trandafirului" avea să ofere umanității o altă scriere extraordinară.
Titlul cărÈ›ii face referire la pendulul Focault, a cărui menire este să demonstreze miÈ™carea de rotaÈ›ie a Pământului. Romanul este structurată în zece părÈ›i È™i cuprinde numeroase metafore È™i trimiteri la cultul cabala, ocultism È™i diverse teorii ale conspiraÈ›iei.
Personajele principale sunt trei buni prieteni, Diotallevi, Belbo È™i Casaubon. AceÈ™tia lucrează la o mică editura, situată în Milano. Nimic neobiÈ™nuit nu pare a le tulbura existenÈ›a sau a le schimba rutina de zi cu zi. Într-o zi însă, la sediul editurii Garamond, îÈ™i face apariÈ›ia colonelul Ardenti, care îÈ™i manifestă intenÈ›ia de a publica o carte despre un plan secret deÈ›inut de cavalerii templieri. Acest plan se referă la o viitoare dominaÈ›ie mondială controlată de gruparea templierilor, iar singura bază pe care Ardenti o prezintă este o bucată de hârtie ce conÈ›ine un text codificat.
După acest episod, colonelul dispare în mod suspect, iar cei trei amici par a da uitării misterioasa întâmplare. Casaubon pleacă pentru o perioadă îndelungata pe tărâmuri braziliene. La întoarcere îÈ™i reia locul de muncă de la editură, iar legenda pomenită de colonelul suspect revine mai proaspăt ca niciodată în mintea celor trei.
IniÈ›ial, această teorie pare neverosimilă, însă pe parcurs vor descoperi noi legături neobiÈ™nuite.
De aici înainte, romanul se complică, iar legenda templierilor îi macină pe cei trei protagoniÈ™ti. La destrămarea ordinului, templierii sunt divizaÈ›i în 6 grupuri, care sunt răspândite pe întreg teritoriul Europei, iar fiecare grup deÈ›ine o parte din secretul sacru.
120 de ani mai târziu, printr-un ritual ciudat, fiecare grup transmite partea de secret către un altul È™i, în această manieră, după 600 de ani, secretul este în totalitate reconstruit.
DiferenÈ›ele de calendar vor aduce însă interferenÈ›e stranii, iar întârzierea unui grup la marea adunare, face ca lanÈ›ul destăinuirii să fie întrerupt.
Umberto Eco pune un accent deosebit pe descrierea ritualurilor, pe metaforele care înconjoară romanul È™i face trimiteri către cultul cabala.
Finalul romanului este trist, căci cercuri oculte încep urmărirea eroilor, ghidate de convingerea că teoria ar putea fi adevărată. VânaÈ›i È™i izgoniÈ›i din teritoriul de baÈ™tină, doi dintre bărbaÈ›i îÈ™i pierd viaÈ›a în circumstanÈ›e dubioase. Belbo îÈ™i găseÈ™te sfârÈ™itul spânzurat de pendulul lui Focault de la Paris, iar Diotallevi moare subit de o afecÈ›iune de care nu È™tia să fi suferit. Singurul care rămâne în viață este Casaubon, însă este neîmplinit È™i dezamăgit, chinuit de iminentă moarte care pare să îl urmărească la orice pas.