Umberto Eco este cunoscut pretutindeni pentru romane precum „Numele trandafirului” sau „Cimitirul din Praga”, dar È™i pentru tratate filosofice, articole sau manuale destinate studenÈ›ilor săi de la Universitatea din Bologna. Italianul dă dovadă de o inteligență nativă formidabilă È™i o capacitate deosebită de a aduce în faÈ›a publicului o latură uitată a literaturii.
Scriitorul face trimiteri interesante la fel È™i fel de nimicuri din viaÈ›a cotidiană. Astfel vir lua naÈ™tere cel mai mari opere ale sale. Înainte de a fi un nume important în categoria romanelor, Umberto Eco a scris numeroase alte opere. AÈ™adar, italianul porneÈ™te de la simple articole pentru gazetele vremurilor È™i ajunge să pună bazele unui impresionant studiu despre semiotică. Mai târziu, redactează un ghid pentru redactarea lucrărilor de licență È™i alte câteva texte cy caracter filozofic.
La Eco simÈ›ul umorului este foarte dezvoltat, iar acest lucru ni-l va dovedi în nenumărate rânduri. Astfel, lucrările sale pornesc de la cele mai nesemnificative detalii È™i ajung adevărate capodopere. Italianul îÈ™i găseÈ™te inspiraÈ›ia în viaÈ›a simplă, în oamenii pe care îi întâlneÈ™te È™i în situaÈ›iile cu care se confruntă. O gazetă, o fereastră, o cafenea pustie sau vreun cuplu de îndrăgostiÈ›i, toate acestea apar ca surse de inspiraÈ›ie pentru autorul nostru. De aici îÈ™i porneÈ™te incursiunea deosebită în literatura universală.
„PliculeÈ›ul Minervei” este una dintre operele de tinereÈ›e ale lui Umberto Eco, nefiind cunoscută decât de cei mai aprigi admiratori ai săi. Cartea este o lucrare satirică, iar sarcasmul lui Eco este de-a dreptul savuros. Curios este faptul că titlul operei este preluat dintr-o pură întâmplare È™i face referire la cutiile de chibrituri, extrem de cunoscute la vremea aceea. Autorul avea obiceiul să ascundă prin buzunarele hainelor câte o astfel de cutie, iar ambalajul acesteia devenea util pe parcurs. Căci, lui Eco i se năzăreau fel È™i fel de idei, ori câte o urmă de inspiraÈ›ie È™i trebuia să îÈ™i noteze gândurile pe o bucată de hârtie. Când nu o avea la îndemână, se folosea de hârtia aceea dură È™i ponosită, provenită de la cutiile de chibrituri.
Eco reuÈ™eÈ™te cumva să îÈ™i noteze astfel toate emoÈ›iile, gândurile È™i ideile. Mai târziu, le va transpune în toate poveÈ™tile pe care le va dărui publicului. Opera în sine nu are o cursivitate aparte, nu urmăreÈ™te un singur fir narativ È™i nu are personaje. Este, mai degrabă, o înÈ™iruire de metafore È™i sintagme pline de subînÈ›eles, o dovada supremă de sarcasm.
Opera nu este la fel de apreciată ca altele semnate de italian, însă va stârni numeroase controverse de-a lungul anilor. Publicată iniÈ›ial în 1990, cartea se regăseÈ™te în rafturile anticariatului nostru în numeroase ediÈ›ii, dintre care amintim: Humanitas (2004), Humanitas (2011).