Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai apreciaÈ›i scriitori pe care È›ara noastră i-a oferit literaturii universale. Primele sale versuri apar din dorinÈ›a de a exterioriza toate trăirile È™i dorinÈ›ele pe care le adun peste timp. Este curajos È™i scrie cu ardoare despre natură È™i despre viață în general. Nu este decât un alt nostalgic incurabil al literaturii române, iar versurile îi vor fi traduse în mai multe limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională. Scrie cu o lejeritate nemaipomenită, iar eroii săi sunt inspiraÈ›i din realitate È™i ne vor cuceri numaidecât. Se bazează pe fel È™i fel de metafore pe care le va compune cu patos È™i pe care le va aduce în faÈ›a noastră cu nonÈ™alanță. Este interesat de literatură veche È™i etnologie, iar multe dintre lucrările sale sunt menite să ne readucă satul tradiÈ›ional de odinioară în prezent. ReuÈ™eÈ™te să ne amintească de copilărie, să ne piardă pe străzi pustii, să ne amintească ce este dorul sau lipsa lui. Ne povesteÈ™te despre iubire, despre fericire È™i despre candoare. Ne arată ce este dragostea de natură È™i ne expune care este limbajul copacilor atunci când nimeni nu îi priveÈ™te.
Alecsandri face magie cu cuvintele, iar arta sa devine renumită numaidecât. Este curajos, plin de candoare, plin de lumini È™i umbre, iar liniÈ™tea poeziilor sale devine refugiul nostru în zilele cu mai puÈ›in soare. Se inspiră de la francezi È™i are ceva din tristeÈ›ea lui Baudelaire È™i din nostalgiile tardive ale lui Zola, Este un vizionar, un artist neînÈ›eles, un geniu sincer È™i misterios, un portretist care readuce traiul la sat în atenÈ›ia noastră, un om care simte prea mult. Toate scrierile sale sunt de o intensitate nemaipomenită, iar imaginile vizuale se împletesc magistral cu cele auditive. El nu aleargă după celebritate, ci scrie doar pentru a-È™i elibera sufletul chinuit de prea multe trăiri. Scrie nostalgic, scrie cu ardoare, scrie cu patos, frumos È™i iute, iar pastelurile sale sunt pure invitaÈ›ii la lectură. El cucereÈ™te timpul, distanÈ›ele È™i tăcerile cititorului, i se strecoară în gânduri È™i îi citeÈ™te inima numaidecât. Este asemenea unui actor, care spune o poezie pe o scenă arhiplină. El aÈ™teaptă aplauzele, se bucură de aprecierea publicului, dar, È™i mai mult, se bucură de felul în care simÈ›urile publicului sunt trezite È™i scoase la iveală de versurile sale. Cuceritor, adesea năvalnic, vorbeÈ™te despre lume È™i despre lipsa ei, despre necazuri È™i bucurii, despre verdeață È™i copilărie, despre viață È™i moarte, despre fericire È™i visuri deÈ™arte; toate acestea vin ca o avalanșă în scrierile pe care autorul le creionează.
La o analiză mai atentă, l-am putea asemăna cu Barbu Ștefănescu Delavrancea, dar este mai profund È™i mai melancolic decât acesta. Lucrează la o îmbunătățire constantă a stilului, iar pledoariile sale sunt traduse în mai multe limbi străine. Este cunoscut în Europa, iar arta sa devine o sursă constantă de inspiraÈ›ie pentru autorii noi. Pe site, pastelurile sale sunt disponibile în mai multe ediÈ›ii: Eminescu (1997), Univers (2000), Univers (1999), editura pentru Literatură (1999).