Vasile Lovinescu, născut pe 17/30 decembrie 1905, în Fălticeni, a fost fiul cel mare al avocatului Octav Lovinescu, frate al criticului literar Eugen Lovinescu. Gândirea tradiÈ›ionalistă È™i revoluÈ›ionară a lui Lovinescu a fost aplicată alchimiei, magiei, istoriei sacre, mitologiei, dând rezultate fertile È™i deconcentrate, perfect argumentate È™i în cel mai înalt grad fanteziste. Printre cele mai cunoscute opere ale acestuia se numără: "Al patrulea hagialâc", "Creangă È™i Creanga de Aur", "IncantaÈ›ia sângelui", "Jurnal Alchimic", "Scrisori crepusculare", "MeditaÈ›ii, simboluri, rituri".
Cartea "IncantaÈ›ia sângelui", publicată pentru prima oară în anul 1999, este un tratat al meditaÈ›iilor libere, al creÈ™tinismului tradus fabulatoriu. În acest volum, cititorul are ocazia de a descoperii o analiză a elementelor ezoterice din iconografia È™i literatura cultă, luând forma unei incursiuni mitologice È™i estetice. Pentru autor, pretextul spiritualității este edificarea antropologiei prin asumpÈ›ii mitologice È™i alchimice, Lovinescu constituind un model de spiritualitate ca antecendent solid la consecventul incomod al creÈ™tinismului. Volumul de față este recursul la origine al fiinÈ›ei româneÈ™ti, care îÈ™i dispută destinul pe urmele sfintei taine a împărtășaniei, sângele lui Hristos fiind cel care face posibilă iertarea, mântuirea, ce duc la veÈ™nicie.
Figura lui Lovinescu este singulară în literatura noastră, o tradiÈ›ie autohtonă a scriiturii ezoterice lipsind, deÈ™i semne care investesc înfiriparea unor miÈ™cări oculte am avut încă din veacul al XVIII-lea. În cartea sa, autorul se adresează în principal cunoscătorilor, È™i abia apoi celor "profani" ori sceptici. Pentru Lovinescu, "drumul spre Centru" nu se sfârÈ™eÈ™te la Dumnezeu, ci pleacă de la EL, deoarece nu-l cauÈ›i decât dacă l-ai pierdut, pierzându-l doar atunci când l-ai avut deja. În acest fel, certitudinea absolută nu este aflarea, ci căutarea. Judecata lui Lovinescu se vrea a fi fără greÈ™ È™i perfect motivată; ea se circumscrie unei supoziÈ›ii iniÈ›iale, nelămurite, aÈ™teptând ca demonstraÈ›ia ulterioară să o confirme. Conform autorului, nimic din ce ne înconjoară nu îÈ™i are propria raÈ›iune, ci, imediat, în planul superior lui; orice amănunt al vieÈ›ii È™i al lumii înconjurătoare este în mod necesar simbolic, deoarece este reprezentativ, are o calitate simbolică, firească.
În prima parte a cărÈ›ii, autorul analizează icoana Arhanghelului Mihail, "Păzitorul de Dumnezeu al țării". Icoana se afla, în anul 1938, în pronaosul Bisericii din Văleni, judeÈ›ul NeamÈ›, fostă mânăstire de maici., având peste un metru înălÈ›ime È™i 85 de centimetri lățime. Aceasta a fost făcută la cererea lui IO Vasile Voievod, domnitorul Țării Moldovei, în luna august, fiind realizată de oamenii din Crăcăoani. În respectiva ilustraÈ›ie este reprezentat Arhanghelul Mihail cu sabia scoasă, ridicată în sus cu mâna dreaptă, mâna stângă rămânând jos, È›inând teaca goală, cu gestul "Androginului Hermetic". PoziÈ›ia acestuia corespunde celei mai riguroase ortodoxii tradiÈ›ionale: mâna È™i partea dreaptă a corpului fiind pozitiv-masculine, mâna È™i partea stângă a corpului, negativ-feminine. Sabia este un plin, teaca un vid, un receptacol, marcând un plus È™i un minus, activul È™i pasivul. Picioarele Arhanghelului sunt la distanță unul de celălalt, deoarece Unitatea principală, reprezentată de capul È™i corpul lui, nu poate să se fixeze în lumea pământească decât polarizându-se. Semnificativă este È™i data realizării icoanei, anul 1651, în jurul careia s-au retras ultimii Rosa Croce - societate cu caracter secret, ai cărei adepÈ›i îÈ™i propuneau să realizeze o adevărată "renovatio universale"-, în India.
Cartea "IncantaÈ›ia sângelui" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Institutul European (1993) È™i Institutul European (1999).