Vasile Voiculescu este cunoscut la nivel naÈ›ional pentru scrierile sale realiste È™i pline de candoare, iar pledoariile sale sunt apreciate pretutindeni. Este un artist incredibil, plin de pasiune, splendid È™i menit să transforme viaÈ›a simplă. Medic la bază, deprinde o pasiune nemaipomenită pentru literatură, istorie È™i poezie. Începe să scrie de la vârste fragede, iar pasiunea sa se transformă în principala-i sursă de venit. Astfel, poeziile sale ajung în cercuri selecte È™i vor fi apreciate È™i contestate deopotrivă. ForÈ›a de evocare a autorului este nemărginită, iar succesul nu va întârzia să apară. Natura È™i revenirea la origini sunt principalele teme pe care autorul le evocă în operele sale, iar inspiraÈ›ia pare că È™i-o găseÈ™te în lungile plimbări prin BucureÈ™ti È™i prin È›ară.
În timpul Războiului de Independență, Voiculescu a fost medic pe front È™i trata pe oricine cu bunătate È™i smerenie. Se îmbolnăveÈ™te de tifos, dar refuză să-È™i ia concediu de boală È™i vindecă în continuare pe oricine. ApropiaÈ›ii săi îl descriau ca fiind un doctor aparte, de o bunătate ieÈ™ită din comun, care a adus mult bine societății sale.
Când revine de pe front, se dedică scrisului È™i vindecării bolnavilor, iar aprecierea sa creÈ™te constant. ObÈ›ine, prin munca sa, funcÈ›ii înalte, dar va fi înlăturat la instalarea regimului comunist. Se va retrage în sihăstrie, unde îÈ™i va petrece următorii 20 de ani, iar scrierile sale nu vor mai fi publicate. Va continua să creeze pentru sine, oricum faima È™i puterea nu l-au atras niciodată.
În poeziile sale, observăm o realitate simplă, aproape idilică È™i o melancolie stranie, care pare venită din reveriile personale ale poetului. Stihurile sale nu-s precum cele ale lui Bacovia, nu-s nici precum cele semnate de Arghezi sau Blaga, ci-s originale, frumoase È™i naturale. Vor fi inspirate din bunătatea autorului, din oamenii pe care are È™ansa să-i cunoască È™i din locurile pe care le-a descoperit de-a lungul vremii.
În Poeme cu îngeri, Voiculescu ne vorbeÈ™te despre liniÈ™tea sufletului È™i despre lumea de dincolo, iar pledoaria sa pentru viață este plină de imagini vizuale È™i auditive, care ne vor cuceri. În Ultimele sonete, de asemenea, calitatea scriiturii sale este magistrală, iar bucuria lui Voiculescu este acoperită de o tristeÈ›e care îl va marca veÈ™nic È™i profund, moartea soÈ›iei sale. De aici înainte, autorul se dedică întru totul cunoaÈ™terii È™i împlinirii prin scris, iar scrierile sale vor fi păstrate într-un scrin vechi, fără a fi publicate vreodată. Astăzi, scriitorul este omagiat, adorat È™i studiat cu ardoare în È™coli È™i universități. Splendoarea sa este tocmai naturaleÈ›ea, iar culoarea scrierilor sale nu o poate depăși nimeni vreodată.
Voiculescu este un creator, iar arta sa dăinuie peste veacuri, formând generaÈ›ii de elevi È™i studenÈ›i. Operele îi vor fi traduse în mai multe limbi străine È™i vor fi apreciate peste hotare. Republicate È™i adnotate, vor servi drept surse de inspiraÈ›ie pentru tinerii prozatori. Pe site-ul nostru, acestea pot fi găsite în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Univers (2001), Editura pentru Literatură (2000), Meridiane (1998).