Victor Ion Popa este cel ce a reuÈ™it să ducă teatrul românesc la un alt nivel la începutul secolului al XX-lea. Poate îi È™tiÈ›i numele de la ”Sfârlează cu Fofează” sau ”Take, Ianke È™i Cadâr” dar trebuie precizat că s-a ocupat mult timp È™i cu critica literară È™i teatrală È™i s-a zbătut pentru schimbare. Încă de pe băncile È™colii s-a afirmat în literatură contribuind la revistele È™colii cu mici povestiri, însă, după, a trebuit să lupte la Oituz. Întors de pe front a devenit actor iar din 1933 È™i-a dedicat aproape toată viaÈ›a scrisului. A călătorit prin Europa să preia idei de la cei mai educaÈ›i È™i le aplică È™i pe scena teatrului bucureÈ™tean.
Romanul ”Velerim È™i Veler Doamne” a fost publicat pentru prima dată în 1933 la editura Cultura NaÈ›ională, ediÈ›ie ce o poÈ›i găsi È™i pe site-ul nostru. De asemenea, au mai publicat: editura Eminescu, 1974; editura Facla, 1985 È™i editura Minerva în 1990.
Manlache PleÈ™a este un uriaÈ™ cu suflet sensibil care în dorinÈ›a de a-È™i apăra demnitatea, decide că o să facă lucruri păcătoase până ce va ajunge la crimă. Din cauza geloziei, cu ani în urmă, a ucis pe amantul soÈ›iei sale È™i aÈ™a a reuÈ™it să petreacă 10 ani muncind la salină. Când scapă, află că soÈ›ia sa s-a recăsătorit aÈ™a că trebuie să îÈ™i caute de muncă pentru a supravieÈ›ui. Ajunge să fie paznic la conacul unor cunoscuÈ›i, dar toată lumea se ferea de el din cauza trecutului său tumultuos. Se îndrăgosteÈ™te de Rusandra È™i crede că în sfârÈ™it a venit soarele È™i pe strada lui, dar într-o noapte când pleca de la ea, are loc crima lui Hrisant Logotidis. Acesta este găsit mort, iar Manlache de frică să nu fie acuzat pleacă din sat, prea târziu însă. Din lipsă de suspecÈ›i, poliÈ›ia îl acuză chiar dacă este dispărut È™i îl batjocoreÈ™te până când va recunoaÈ™te o faptă ce nu a comis-o. MoÈ™ Petrache îl va ajuta să se ascundă È™i îi va da hrană iar când aproape va fi prins, tot el va spune că l-a ucis pe Manlache doar pentru a mai trage de timp. Află că moartea lui Hrisant a fost realizată de găzari aÈ™a că îi caută È™i îi duce poliÈ›ie în schimbul eliberării lui MoÈ™ Petrache. LiniÈ™tea se va lăsa din nou în sufletul său dar întors în sat Rusandra va fugi cu Ion iar fosta sa soÈ›ie îi va omorî copilul È™i îi va spune că dacă nu rămâne cu ea, se sinucide. Pentru a uita de toate necazurile se înrolează în război dar nici aici apele sale tulburi nu au pace.
S-a spus despre el că este un fabulos roman rustic sau un original al vremii datorită cuvintelor arhaice È™i regionalismelor, dar nu a fost apreciat la adevărata sa valoare din cauza temei care în acea vreme nu era văzută cu ochi buni.
Romanul a fost ecranizat în 1976 în regia lui Sergiu Nicolaescu sub numele de ”Osânda” È™i a fost transpus în dramă radiofonică de Nicoleta Toia.