Virgil Ierunca - Fenomenul Pitesti

Virgil Ierunca a debutat în lumea ziaristică în 1939 la ziarul Timpul È™i ceva vreme a fost unul dintre cei mai apreciaÈ›i publiciÈ™ti. În 1947 se mută în FranÈ›a È™i timp de 20 de ani va fi redactor al emisiunilor în limba română de la radiodifuziune. În perioada comunistă a României va scrie din exil dar nu va publica nimic până ce regimul nu va fi înlăturat. Printre cărÈ›ile sale se numără Antologia ruÈ™inii, Poeme din exil sau Subiect È™i predicat, în care autorul critică aspru regimul comunist È™i laudă pe toÈ›i cei care au fost împotriva lui.

Cartea "Fenomenul PiteÈ™ti" apare pentru prima dată la editura Humanitas în 1990, ediÈ›ie ce va fi urmată de cele din 2007, 2010 È™i 2013 ale aceleiaÈ™i edituri.

În primul rând trebuie să vă spun că aveÈ›i nevoie de o inimă de piatră pentru a citi cele 100 de pagini atât de precise È™i tragice. Probabil aÈ›i mai auzit de Fenomenul PiteÈ™ti sau Experimentul PiteÈ™ti, au fost scrise multe cărÈ›i È™i articole în acest sens, dar cel mai informat dintre scriitori din domeniu este chiar cel de față. Între 1949 È™i 1952 la închisoarea din PiteÈ™ti construită prin anii '30 pentru cu totul altceva, începe să se demareze un proiect de reeducare în masă. Totul era controlat de Securitate, mai exact de Alexandru Nikolski È™i de deÈ›inutul politic Eugen Èšurcanu. AceÈ™tia auziseră de teoria lui Makarenko conform căreia un deÈ›inut poate ajunge torÈ›ionar, ceea ce îi dă putere È™i îl face să spună toate informaÈ›iile pe care le È™tie. Totul a pornit în camera 4 a spitalului închisorii unde erau 15 tineri studenÈ›i, în mare parte intelectuali, printre care È™i Sandu Angelescu. Lor li se alătură Èšurcanu È™i grupul lui ce a început să lege o relaÈ›ie de frăție apropiată cu restul doar pentru a afla părerile lor despre regim. ToÈ›i erau împotrivă iar după doar câteva zile o încăierare are loc între ei. Aici voia să se ajungă de la început È™i toate acestea au dus la dezbrăcarea lor È™i o mamă de bătaie cum nu au primit toată viaÈ›a. Următorul pas consta în patru faze: demascarea externă, internă, publică È™i transformarea deÈ›inutului în torÈ›ionar pentru a-È™i trăda fratele. Tortura era una cruntă, în timpul nopÈ›ii aveau voie să doarmă doar pe spate cu mâinile pe lângă corp È™i goi iar dacă miÈ™cau vreun muÈ™chi erau loviÈ›i în cap cu o bâtă. O altă metodă era parcurgerea de 100 de ori a camerei supraaglomerate cu lovituri până la sângerare între fiecare tură. Dacă cineva îÈ™i permitea luxul de a leÈ™ina, atunci era stropit cu apă È™i pus să continue. Unul dintre cele mai groaznice episoade era atunci când erau obligaÈ›i să mănânce fecale. Dacă le recurgitau, trebuiau să mănânce ce au dat pe jos È™i tot aÈ™a până ce torÈ›ionarul se plictisea. Tentativele de suicid niciodată nu ajungeau să fie duse la capăt È™i mare păcat pentru cei ce încercau să o facă pentru că pățeau ceva È™i mai rău decât de obicei.

Toate acestea È™i multe altele le veÈ›i regăsi în carte, dar aÈ™a cum v-am spus È™i la început, trebuie să fiÈ›i pregătiÈ›i pentru o astfel de lectură pentru că altfel veÈ›i fi în transă zile întregi.