Anticariat online · Cărți vechi și noi

Va fi liniste, va fi seara

Momentan acest titlu nu se află în stoc. Intră în pagina de produs, și alege să fii notificat prin email când reintră în stoc!


Virgil Mazilescu - Va fi liniste, va fi seara
Poezia „Va fi liniÈ™te, va fi seară” semnată de Virgil Mazilescu este o operă lirică care face parte din curentul neo-modernist românesc, ilustrând o sensibilitate deosebită față de trecerea timpului, solitudine, moarte È™i golul interior. Mazilescu, cunoscut pentru lirismul său grav, dar rafinat, utilizează un limbaj aparent simplu, dar profund metaforic, în care predomină o atmosferă crepusculară, melancolică È™i meditativă.
Tema centrală a lucrării este trecerea inexorabilă a timpului, care conduce spre moarte È™i neant, însoÈ›ită de o reflecÈ›ie asupra efemerității fiinÈ›ei umane. Timpul nu este numai un fundal, ci o forță activă care modelează È™i consumă existenÈ›a. Seara È™i liniÈ™tea sunt simboluri ale sfârÈ™itului, atât al zilei, cât È™i al vieÈ›ii. Acestea prevestesc un final iminent, dar fără dramatism sau revoltă – un sfârÈ™it acceptat cu o claritate resemnată.
Structura poeziei este simplă, dar profundă, construită pe repetiÈ›ie È™i paralelism: „Va fi liniÈ™te, va fi seară”. RepetiÈ›ia acestui vers creează un ritm ameÈ›itor, aproape asemenea unui ritual, accentuând ideea unei inevitabile resemnări. LiniÈ™tea se transformă într-un simbol al golului interior, al tăcerii absolute care urmează după agitaÈ›ia vieÈ›ii.
Tonul este sobru, meditativ, lipsit de exaltare, ceea ce amplifică dimensiunea existenÈ›ială a poemului. Poetul nu caută consolare în religie sau mit, ci contemplă lucid sfârÈ™itul.
Mazilescu utilizează un limbaj minimalist, dar plin de simbolistică. Imagistica este centrată pe elemente temporale (seara, liniÈ™tea), dar È™i pe senzaÈ›ii subtile – o liniÈ™te care nu este doar absenÈ›a sunetului, ci o stare de vid existenÈ›ial. Versul nu este încărcat de metafore excesive, ci de o simplitate tăioasă, care amplifică impactul emoÈ›ional. Această economie de mijloace poetice aminteÈ™te de estetica expresionistă sau chiar de influenÈ›e existenÈ›ialiste (precum Camus, Beckett), în care absenÈ›a sensului este o temă care se tot repetă.
În plan filozofic, poezia trimite la o viziune absurdă È™i tristă asupra vieÈ›ii. LiniÈ™tea nu este una paÈ™nică, ci mai degrabă una a nimicului, în care fiinÈ›a se stinge fără ecou. Este o poezie a disoluÈ›iei, în care omul este o prezență fragilă, destinată uitării.
Această liniÈ™te care „va fi” sugerează È™i un soi de anticipare, o viziune postumă. Vorbitorul liric pare să se afle într-un timp suspendat, între prezent È™i un viitor al stingerii. Se poate interpreta că el contemplă lumea dincolo de propria moarte, cu o detaÈ™are aproape impersonală. Poezia „Va fi liniÈ™te, va fi seară” este o meditaÈ›ie lirică profundă asupra destinului uman È™i a inevitabilității dispariÈ›iei. Printr-un limbaj esenÈ›ializat, printr-o atmosferă de tăcere È™i apus, Virgil Mazilescu reuÈ™eÈ™te să aducă în prim plan esenÈ›a tragicului existenÈ›ial fără a apela la dramatism. Este o poezie a lucidității, dar È™i a acceptării sfârÈ™itului, o expresie a poeziei ca formă de rezistență tăcută în faÈ›a nimicului.
Cartea este plină de fel È™i fel de trimiteri, iar publicul va fi fascinat de tot felul de sentimente, care vin ca un val neaÈ™teptat. Cumva, suntem cuceriÈ›i de capacitatea scriitorului de a ne arăta realitatea lumii în care trăim È™i slăbiciune fiinÈ›ei umane. Pe iste-ul nostru, la un click depărtare, cartea este de găsit în mai multe ediÈ›ii: Cartea Românească (1979), Venus (2001).


sus