Vlad Musatescu - Contratimp

Vlad MuÈ™atescu a fost un scriitor È™i un umorist român, secretar al editurii ABC È™i machetator la diverse edituri È™i reviste precum "Flacăra" È™i "Cinema".

Cartea "Contratimp", publicată pentru prima oară în anul 1981, este împărÈ›ită în 16 capitole, avându-l în prim-plan pe Al Conan Doi. Povestea începe în momentul în care acesta primeÈ™te un telefon de la mătuÈ™a sa, RaliÈ›a, care îl anunță că la È™apte È™i jumătate se lansează la librăria "Sadoveanu", o carte senzaÈ›ională, un roman de aventuri nemaipomenit, numit "Tare ca moartea", stabilind să se întâlnească la ora È™apte în faÈ›a librărie. Cum a închis apelul cu mătuÈ™a să, telefonul a sunat din nou. De această dată era prietenul lui, Gig Mironescu, zis È™i BileÈ›el, care îl invita la "Casa Scriitorilor", la o gustărică, acestuia fiindu-i atât de foame încât ar fi mancat È™i beton expandat. Al Conan acceptă, însă vrea ca mai înainte să treacă pe la librăria "Sadoveanu", la acea lansare de carte, ca mai apoi să meargă la "Casa Scriitorilor". Gig Mironescu, inginer de excepÈ›ie, dar totodată È™i poet, alintat de prieteni "BileÈ›el", din cauza patimei lui obsedante de-a-È™i boteza poemele "bileÈ›ele", reuÈ™ise datorită talentului său să fie tipărit de câteva edituri. De curând, devenise proprietar de volume, adică autorul a trei pachete de versuri care stârniseră mai mult decât interesul. Prietenia dintre ei se clădise pe un profund È™i inalterabil respect reciproc, cu rădăcini ce se-mpleteau, pe undeva, prin adâncuri inexplicabile. Și totuÈ™i, prietenia lor era destul de recentă. În pofida unei sensibile diferenÈ›e de vârstă, de ordinul a nouă sau zece ani, cei doi se "găsiseră" rapid, cultivând o serie de întâlniri de creaÈ›ie. Conan părăsi locuinÈ›a, dând un brânci lejer uÈ™ii, suficient încât să se închidă automat. Era o seară de toamnă timpurie, în care bulevardul fornăia înăbuÈ™it, maÈ™inile străbătându-l în ambele sensuri, creându-i È™i microclimatul specific. Când ajunse în faÈ›a splendidei vitrine a librăriei de pe bulevardul Magheru, se pomenii învăluit È™i îmbrâncit de mulÈ›imea ce se înghesuia să asiste la un scandal dezlănÈ›uit de niÈ™te indivizi pe care nu îi putea vedea, momentan. Din mulÈ›ime, răzbăteau strigăte enervante, emise de două voci oarecum cunoscute. Când a reuÈ™it să se mai apropie, a recunoscut-o imediat pe mătuÈ™a lui, RaliÈ›a, care-È™i arborase pentru lansarea romanului celebrul ei costum moto. Celălalt combatant nu era nimeni altul decât Pompiliu NegreÈ›u, zis È™i "Mătrăgună", redactor È™ef de secÈ›ie la editura "Prometeu". În final, Al Conan încearcă să îi împace pe cei doi, dorind să i-o prezinte pe mătușă lui vestitului redactor È™ef, spunându-i că neîntelegerea dintre ei se datorează, cel mai probabil, doar îmbulzelii stârnite de evenimentul lansării. Pompiliu NegreÈ›u refuză propunerea, deoarece timpul nu-i permitea să o cunoască îndeaproape, îndreptându-se grăbit spre intrarea în librărie, el fiind cel care trebuia să prezinte cartea ce urma să se lanseze, nu înainte de a-i străfulgeră pe cei doi cu privirile sale otrăvitoare, transformate în fascicule de raze laser. Se apropia vertiginos ora la care lansare trebuia să înceapă, din pricina îmbulzelii, Conan fiind acum turtit de suprafață geamului vitrinei. În interiorul acesteia era expus un munte de exemplare din "Tare ca piatra", acesta reuÈ™ind să descifreze, cu oarecare efort, numele autorului - Bazil Avaru, de care nu mai auzise până atunci. Era o lansare cum puÈ›ini scriitori mărunÈ›i sperau să aibă, într-o librărie centrală È™i centrată pe senzaÈ›ional, cu mulÈ›i invitaÈ›i È™i presă. Reprezenta foarte mult pentru un debutant, È›inut suspect de duios în braÈ›e de un editor bârfit în epocă.

Cartea "Contratimp" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Albatros (1981) È™i Adevărul Holding (2008).