Vladimir Nabokov - Vorbeste, memorie

Apărut pentru întâia oară în 1967, volumul „VorbeÈ™te, memorie!” este un manuscris autobiografic semnat de Vladimir Nabokov, probabil cea mai sinceră mărturisire a sa.

Cartea este o înÈ™iruire de fragmente È™i momente din viaÈ›a autorului, un album foto realizat de Nabokov prin prisma memoriei sale extraordinare. Pornind încă din anii tinereÈ›ii, jurnalul este plin de evenimente personale, relatate simplu È™i realist, de fragmente deosebite È™i de oameni pe care autorul i-a cunoscut de-a lungul vremii. Trădările È™i iubirile, singurătatea È™i plenitudinea, tristeÈ›ea sau bucuria infinită, toate acestea se regăsesc într-un manual lăsat drept moÈ™tenire literaturii universale.

Cartea începe brusc, ca o ploaie de vară, iar entuziasmul din tinereÈ›e al autorului se poate observa încă de la primele rânduri. Treptat, tonul naraÈ›iunii devine grav, iar cititorul ne obiÈ™nuieÈ™te cu drama care urmează să vină. Scriitorul sapă adânc în propria-i memorie È™i aduce în faÈ›a audienÈ›ei fel È™i fel de evenimente. Când nimeni nu se aÈ™teaptă, Nabokov face dezvăluiri È™ocante, expune impresii È™i trage concluzii despre oamenii pe care i-am cunoscut.

Romanul nu este nici pe departe un jurnal obiÈ™nuit, ci o mărturisire fără sfârÈ™it, o incursiune stranie în viaÈ›a unuia dintre cei mai cunoscuÈ›i scriitori ai literaturii ruse. Astfel, luăm parte la acest maraton fantastic È™i înÈ›elegem mai bine temerile personajului, frustrările È™i nebunia.

De fapt, această nebunie a lui Nabokov porneÈ™te dintr-un amalgam de trăiri contradictorii È™i dintr-o revoltă interioară greu de descifrat. Pasaje întregi au rolul de a ne introduce în universul scriitorului. Mai târziu, înÈ›elegem că arta sa provine dintr-un geniu fără margini, declanÈ™ator de catharsis.

Nabokov nu pretinde să fie înÈ›eles, fi doreÈ™te să intrige È™i să uimească publicul. El creează unul dintre cele mai frumoase È™i ciudate personaje din literatura universală, Lolita.

Prin prisma acestui personaj, Nabokov vrea să impună un model, să cucerească nu doar inimi, ci È™i minÈ›i. În accepÈ›iunea sa, toate femeile au fost cândva Lolite, au căzut de bună voie într-un desfrâu fără cale de eliberare È™i s-au complăcut în situaÈ›ii la limita imaginaÈ›iei. În jurnalul său, Nabokov îÈ™i expune credinÈ›ele È™i îÈ™i justifică cumva personajul principal.

În partea de final, suntem purtaÈ›i prin memoria autorului È™i asistăm la fel È™i fel de reverii È™i nemulÈ›umiri ale acestuia. DeÈ™i niciodată nu a manifestat un interes sporit pentru zona politică, Nabokov reflectează asupra clasei conducătoare de la Moscova. Mai apoi, scriitorul menÈ›ionează că flacăra patriotică s-au stins de ceva vreme È™i că Rusia este cumva pierdută. Într-un interviu avea să menÈ›ioneze că se consideră un om izgonit, fără patrie, care trăieÈ™te pe unde apucă, cu unicul scop de a-È™i face cunoscută arta. Curios este faptul că va reuÈ™i tot ce È™i-a propus, iar în anii bătrâneÈ›ii, Rusia, cea pe care nu a iubit-o niciodată, îl va adora È™i găzdui.

„VorbeÈ™te, memorie!” se regăseÈ™te în anticariatul nostru în mai multe ediÈ›ii, dintre care amintim următoarele: Universal Dalsi (1994), Polirom (2008).