Romanul “Luna È™i doi bani jumate”, “The Moon and Sixpence”, în limba engleză, de W. Somerset Maugham, a apărut în anul 1919, la editura Heinemann, din Londra, fiind al treilea roman din palmaresul literar al autorului, roman biografic care tratează aspecte mai puÈ›in cunoscute din viaÈ›a pictorului postimpresionist, Paul Gauguin.
Opera prezintă o relatare la persoana întâi, în fragmente episodice, a poveÈ™tii lui Gauguin, transpusă în mintea È™i acÈ›iunile personajului central, Charles Strickland.
În România, romanul apare în anul 1935, la editura Cultura Românească, din BucureÈ™ti, având o traducere realizată de celebrul prozator, Jul Giurgea.
Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura pentru Literatura Universală, 1963, în format broÈ™at, editura Meridiane, din colecÈ›ia Biblioteca de Artă, 1971, în format broÈ™at, editura Universul, 1992, în format broÈ™at sau editura Polirom, 2006, 2013, în format broÈ™at.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Robie”, 1915, “Vălul pictat”, 1925, “Plăcerile vieÈ›ii”, 1930, “Vila de pe colină”, 1941 sau “Pe muchie de cuÈ›it”, 1944.
Romanul “Luna È™i doi bani jumate” de W. Somerset Maugham, reprezintă o poveste germinată în mintea autorului în decursul a zece ani, atunci când acesta È™i-a concentrat atenÈ›ia pe aspectele ciudate ale vieÈ›ii lui Paul Gauguin, adunând dovezi în acest sens È™i concretizându-È™i opera biografică în personajul principal, Strickland.
Povestea îl prezintă pe Charles Strickland, un anume agent de bursă, care trăia într-o clasă socială de mijloc, în Londra începutului de secol XX.
Personalitatea lui Strickland este una mizeră, neavând neapărat un È›el precis, el văzând în toate aspectele vieÈ›ii doar existenÈ›a prin pictură, o convulsie care îl macină în tot decursul vieÈ›ii.
Strickland pleacă de lângă familia lui, refugiindu-se la Paris pentru a duce o viață josnică È™i fără a se îngriji de aspectele sociale pe care le privea cu detaÈ™are È™i scârbă, fiind imun la disconfort È™i foame.
Strickland trăieÈ™te prin hoteluri mizere, îmbolnăvindu-se È™i astfel trăind într-o lume pe care acesta o putea imortaliza pe È™evalet, într-o operă care poartă accentele frământărilor lui interioare.
Strickland este ajutat de un pictor olandez pe nume Dirk Stroeve, fiind cel care îl scapă de o boală care îl putea omorî, dar în acelaÈ™i timp îi recunoaÈ™te È™i valoarea ca pictor.
Trecutul prezintă povestea în care Stroeve este părăsit de Blanche, find atrasă de Strickland, Blanche fiind chiar actuala soÈ›ie a lui Strickland, persoană folosită în tot acest timp ca È™i o muză pentru opera sa.
Din tot acest drum către supremaÈ›ie în artă, Blanche ajunge să fie o victimă care se sinucide, lăsând în urmă un trecut convulsiv creat de Strickland.
Pe de altă parte, în finalul operei aflăm despre viaÈ›a lui Strickland, care acum era deja mort, despre faptul că trăise în Tahiti, având de partea lui o indigenă cu care a avut doi copii, dar È™i faptul că a trăit pentru puÈ›in timp în Marsilia, acesta lăsând în urmă o moÈ™tenire vastă, cea mai importantă capodoperă fiind cea pe care a pictat-o înainte să moară pe pereÈ›ii colibei sale, cu puÈ›in timp înainte să-È™i piardă vederea, operă pe care soÈ›ia acestuia a ars-o, fiind ultima sa dorință.
Opera a fost ecranizată în anul 1942, în regia lui Albert Lewin È™i avându-i în rolurile principale pe actorii George Sanders, în rolul lui Charles Strickland È™i pe Doris Dudley, în rolul lui Blanche Stroeve.