Nicăieri ca până acum Somerset Maugham nu È™i-a lăsat expusă latura romantică. DeÈ™i în anii de început ai carierei sale avea să publice poezie, nu È™i-a creat niciodată imaginea unui romantic incurabil. Scrie cu precădere romane cu tentă istorică ori chiar volume de suspans, marchează inteligent epoci È™i reuneÈ™te ideologiile cu care a avut de-a face, iar toate datele îi vor întregi imaginea de scriitor serios, axat pe un anumit tip de romane È™i iubit astfel de public.
Romanul acesta, intitulat poate chiar banal „Șase femei” este însă unul diferit È™i ca text, È™i ca manieră de abordare, dar mai ales ca manieră de redactare. Un singur aspect rămâne neschimbat la Maugham, povestea întortocheată È™i expunerea acesteia pe mai multe fire narative. Avem însă o poveste diferită, greu de înÈ›eles la prima vedere È™i dificil de atribut unui scriitor care s-a remarcat prin alt gen de literatură. Șase femei, fiecare luptând pentru un ideal, dar având în comun dorinÈ›a de libertate È™i căutarea fericirii absolute. Astfel, ne vom întreba ce stă în calea fericirii acestora. O serie de conflicte armate, un cadru politic aflat în impas, o luptă pentru progres a unei naÈ›iuni îndoctrinate È™i câteva forÈ›e exterioare care tulbură bunul mers al lucrurilor. De aici înainte, se È›es tot soiul de intrigi, iar cititorul merge adesea pe piste false È™i se pierde în detalii.
Maugham face o portretizare a eroinelor sale, care se va întinde pe aproape un sfert de volum, iar acest aspect ar putea cădea drept plictisitor în ochii cititorului avid de acÈ›iune. A doua parte a romanului va fi ceva mai dinamică, iar povestea se complică cu tot soiul de evenimente neprevăzute. Contextul politic al vremurilor nu oferă prea multe oportunități tinerelor femei, iar despre existenÈ›a unor drepturi nu poate fi vorba.
O poveste extraordinară despre fericire È™i regăsirea sinelui, despre puterea de a depăși obstacole È™i despre forÈ›a creatoare nebănuită care există în interiorul fiecăruia dintre noi. Un roman fabulos, de o gingășie cum rar ne-a fost dat să vedem, o poveste antrenantă, care ne va È›ine cu sufletul la gura până aproape de final. Fără să ne dăm seama, ajungem aproape de deznodământ È™i nu bănuiam ce răsturnări de situaÈ›ie ne mai aÈ™teptă până la cea din urmă pagina.
Maugham îÈ™i schimbă acum tactica, iar naraÈ›iunea capătă un accent ciudat, pe când personajele se opresc cumva din drumul lor bine stabilit. Ce se petrece pe final putem afla numai lecturând manuscrisul, care avea să ajungă unul dintre cele mai căutate în librăriile È™i bibliotecile din întreaga lume. Este musai să amintim că românul va sta la baza unui film artistic de excepÈ›ie È™i că în rafturile noastre poate fi găsit în mai multe exemplare, după cum urmează: Helicon (1992), Narcis (1992).