Walter Lord - Pearl Harbour

Cea mai faimoasa carte a sa este "A night to remember" ce descrie minut cu minut evenimentele ce s-au petrecut odată cu scufundarea Titanicului. Vorbim despre Walter Lord, pe numele său real John Walter Lord Jr. ce s-a născut pe 8 octombrie 1917 în oraÈ™ul Baltimore din Statele Unite. Tatăl său era un avocat cunoscut însă a murit când băiatul avea doar trei ani iar Walter a rămas cu sora È™i mama sa. Când a împlinit vârsta de 7 ani a traversat împreună cu ele Oceanul Atlantic din New York spre Southampton pe vasul de croazieră ce îi era geamăn Titanicului. Pe perioada È™colii a participat la fiecare tabără È™i a fost premiat cu numeroase insigne până în liceu. La facultate s-a gândit să studieze istoria la Princeton apoi să urmeze dreptul la Yale. Între cele două facultăți însă a trebuit să ajute armata americană pe timpul războiului.

Autorul a scris 11 cărÈ›i, toate istorice sau cel puÈ›in inspirate din fapte reale, dintre care amintim: Bătălia de la Alamo, Explorarea arctică sau Trecutul nu trebuie să moară. A lucrat È™i la o agenÈ›ie de publicitate unde după ce È™i-a obÈ›inut drepturile de autor, a început să intervieveze ofiÈ›eri È™i comandanÈ›i ce au luat parte la bătălii.

Decesul lui Walter Lord va fi pe 19 mai 2002, la vârsta de 84 de ani È™i va fi cauzat de Parkinson, boală ce l-au răpus în ultimii ani din viață.

Romanul istoric "Pearl Harbour" a fost publicat în 1957 cu titlul original "Day of infamy". În limba română are să apară în 1970 la editura Politică iar pe site-ul nostru poÈ›i găsi È™i ediÈ›ia din acelaÈ™i ani, în limba franceză, oferită de editura Robert Laffont.

Cartea este de fapt o relatare foarte amănunÈ›ită a evenimentelor din 7 decembrie 1941 când armata japoneză pregătea un atac surpriză asupra Pearl Harbour. Au existat numeroase victime È™i pagube colosale în urma acestei operaÈ›iuni iar preÈ™edintele Roosevelt a spus că din acea zi se va trăi în infamie, de aici È™i titlul englezesc. Lord are un mod foarte interesant de a expune lucrurile È™i aici, fiind neutru ne oferă informaÈ›ii preÈ›ioase despre ambele armate È™i ne creează o imagine amplă a acelei zile. Armata japoneză ar fi putut crea atacuri de gherilă nu doar pentru a-i surprinde pe americani dar È™i pentru a crea confuzie. Partea proastă a fost că americanii nu au dat atenÈ›ie detaliilor. Când trupele japoneze au venit, s-au creat niÈ™te valuri neobiÈ™nuite în ocean dar ei le-au ignorat complet cu toate că serviciul de informaÈ›ii a anunÈ›at apariÈ›ia lor. Tot ei însă nu au reuÈ™it să desluÈ™ească pistele importante  È™i nu puteau lua decizii din cauza problemelor birocratice.

MulÈ›i critici au susÈ›inut că autorul s-au bazat foarte mult pe relatările martorilor pentru a recrea evenimentele atât de punctual, dar chiar de ar fi aÈ™a, a făcut o treabă bună. Nu a uitat nici de problemele economice È™i politice, dar a preferat să se bazeze pe spiritul uman pentru că politicienii sigur nu ar fi spus adevărul iar publicul ar fi fost bulversat.