Wilhelm Stekel, născut la 18 martie 1868, a fost un medic și psiholog austriac, care a devenit unul dintre primii adepți ai lui Sigmund Freud, fiind descris drept "cel mai distins elev al lui Freud".
Cartea sa, intitulată "Recomandări psihanalitice pentru mame", este împărÈ›ită în două părÈ›i, prima fiind compusă din douăsprezece scrisori, iar a doua conÈ›inând paisprezece scrisori adresate de către autor unei mame. Reunind aceste scrisori, se poate afla ce este cel mai important în ceea ce priveÈ™te educaÈ›ia. Printre subiectele abordate de autor se numără: "O căsnicie fericită, condiÈ›ie preliminară pentru un copil fericit", "EducaÈ›ia copilului înainte de naÈ™tere", "PresimÈ›irile femeii însărcinate", "NaÈ™terea fără dureri. Incapacitatea de a alăpta", "ViaÈ›a sexuală a sugarului", "Singurătatea sugarului", "Bătaia È™i urmările sale", "Despre obligaÈ›ia de a mânca", "Basmele. TendinÈ›a către cruzime", "Răsfățul copiilor bolnavi", "Pedeapsa, o nedreptate?".
Educarea unui copil începe încă din momentul opÈ›iunii pentru căsătorie, într-o căsnicie nefericită apărând foarte des copiii parapatici. Orice mamă îÈ™i doreÈ™te să facă din propriul copil un om fericit, care să iubească viaÈ›a, să se bucure de existență, È™i care să nu ajungă vreodată în punctul să se întrebe "ce rost are să trăieÈ™ti?". Însă, există foarte multe femei nefericite, care au nevoie de un copil pentru a avea un scop în viață, ele încercând să umple golul pe care-l simt în viaÈ›a lor, căutând un obiect al iubirii, ceea ce este fatal È™i dăunător pentru copil. "Copilul nu trebuie să fie un înlocuitor pentru oamenii fără rost È™i nefericiÈ›i, care È™tiu că nu mai este nimic de făcut cu viaÈ›a lor". Oamenii dezamăgiÈ›i fac din urmaÈ™ii lor sediul speranÈ›elor lor sfărâmate, transferând asupra copilului planurile ambiÈ›ioase sfărâmate, ei dorind ca acel copil să aibă cel mai ridicat randament, uitând că nu există decât o linie directoare a educaÈ›iei, aceea de a-l ajuta să depășească în mod fericit pericolele primei copilării È™i ale pubertății, aducându-l în starea în care poate duce o luptă pentru existență. Stekel atrage atenÈ›ia în cartea sa asupra pericolelor tandreÈ›ii exagerate. Tipul acela de copii răsfățaÈ›i, care devin avizi de tandreÈ›e, deziluzionaÈ›i È™i morocănoÈ™i, întotdeauna în căutare, întotdeauna cu privirea îndreptată înapoi, spre tărâmul de neuitat al copilăriei. Aceste femei È™i bărbaÈ›i deziluzionaÈ›i în iubire caută în copil înlocuitorul pentru căsnicia lor nefericită, partenerii găsind în sfârÈ™it ceva în comun, care le aparÈ›ine numai lor, stându-le la dispoziÈ›ie lipsit de putere. Marea lor greÈ™eală este aceea că aÈ™teaptă de la copil să îi facă fericiÈ›i, în timp ce datoria lor ca părinÈ›i este aceea de a-l face pe copil fericit. Pe timpul sarcinii se pun deseori întrebări de genul: "Cum rămâne cu iubirea fizică? Pot să îl îmbrățiÈ™ez pe soÈ›ul meu în timpul sarcinii?". În timp ce unii fanatici ar spune că te poÈ›i îmbrățiÈ™a doar dacă vrei să procreezi, altfel ar fi considerat un păcat, preoÈ›ii raÈ›ionali consideră că aceÈ™tia vor doar să transforme viaÈ›a frumoasă într-o vale a plângerii. Chiar dacă există È™i medici care propovăduiesc abstinenÈ›a, pentru a nu dăuna copilului, autorul declară că el cunoaÈ™te căsătorii în care iubirea a fost practicată până la limita posibilului, iar copii născuÈ›i sunt superbi, dezvoltându-se remarcabil, concluzionând faptul că plăcerea iubirii aparÈ›ine necesităților vieÈ›ii, ea întreÈ›inând tinereÈ›ea È™i bucuria de a trăi.
Cartea "Recomandări psihanalitice pentru mame" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Trei (2011), Trei (1995), Trei (2003) È™i Trei (2010).