William Burroughs - Pranzul dezgolit

William Seward Burroughs II s-a născut pe 5 februarie 1914 în St. Louis, Missouri, U.S.. A fost un scriitor È™i artist american, considerat pe scară largă o figură principală a generaÈ›iei Beat È™i un autor postmodern major care a influenÈ›at cultura È™i literatura populară. GeneraÈ›ia beat  a fost o miÈ™care social-literară iniÈ›iată de un grup de scriitori americani din anii 1950 È™i 1960, considerată fi parte integrantă a contraculturii anilor 1960. Acesta a terminat liceul la Taylor School din Clayton, Missouri, iar în 1932 a plecat de acasă pentru a urma o diplomă în arte la Universitatea Harvard.

“Prânzul dezgolit” este un roman din 1959 al scriitorului american William S. Burroughs. Cartea este structurată ca o serie de viniete slab conectate, destinate de Burroughs să fie citite în orice ordine. Vignetele sunt extrase din experienÈ›ele lui Burroughs din aceste locuri È™i din dependenÈ›a lui de droguri (heroină, morfină, majoun [o confecÈ›ie puternică de haÈ™iÈ™], precum È™i un opioid german, denumit Eukodol, despre care a scris frecvent).

Cartea începe cu aventurile lui William Lee, care este alter ego-ul lui Burroughs în roman. Călătoria lui începe în SUA, unde fuge de poliÈ›ie în căutarea următoarei soluÈ›ii. Există capitole scurte care descriu diferitele personaje cu care călătoreÈ™te È™i pe care le întâlneÈ™te pe parcurs. Câteva dintre locaÈ›iile povestirilor din carte sunt: Interzone, PiaÈ›a, Spitalul, Satul Freeland È™i Annexia. Câteva din presonajele cu care William Lee are interacÈ›iune în aceaste povestiri sunt: Dr. Benway (doctorul pe care îl descrie ca fiind un sadic manipulator), Clem, Carl, Joselito, Hassan (pe care îl numeÈ™te un licheficÈ›ionist notoriu), AJ, Berger, Jody, Hauser È™i O'Brien (doi ofiÈ›eri de poliÈ›ie).

Cartea a fost interzisă în Boston în 1962 din cauza obscenității (în special uciderea copiilor È™i actele de pedofilie), făcând-o printre ultimele lucrări interzise în acel oraÈ™, dar acea decizie a fost anulată în 1966 de Curtea Supremă de JustiÈ›ie din Massachusetts. Curtea de Apel a constatat că cartea nu a încălcat statutul obscenității, deoarece s-a constatat că are o anumită valoare socială.

Din anii 1960, numeroÈ™i regizori au luat în considerare adaptarea Naked Lunch pentru ecran. Antony Balch, care a lucrat cu Burroughs la o serie de proiecte de scurtmetraje în anii 1960, s-a gândit să facă un musical cu Mick Jagger în rolul principal, dar proiectul a eÈ™uat. Burroughs însuÈ™i È™i-a adaptat cartea pentru filmul nerealizat; Dennis Hopper a fost luat în considerare pentru rolul principal, iar la un moment dat producătorul de spectacole de jocuri Chuck Barris a fost considerat un posibil finanÈ›ator al proiectului. În mai 1991, în loc să încerce o adaptare directă, regizorul canadian David Cronenberg a luat câteva elemente din carte È™i le-a combinat cu elemente din viaÈ›a lui Burroughs, creând un film hibrid despre scrierea cărÈ›ii, mai degrabă decât despre cartea în sine.

În ceea ce priveÈ™te adaptare la benzi desenate, artistul italian Gianluca Lerici, mai cunoscut sub pseudonimul Profesor Bad Trip, a adaptat romanul într-un roman grafic intitulat Il Pasto Nudo, publicat în anul 1992 de Shake Edizioni.

Cartea a fost publicată în 1959 de editura Grove Press in U.S. È™i de editura Olympia Press în Europa, fiind publicată în 2 versiuni, broÈ™ată È™i cartonată. La publicare, Grove Press a adăugat cărÈ›ii materiale suplimentare referitoare la bătălia pentru cenzură, precum È™i un articol scris de Burroughs pe tema dependenÈ›ei de droguri. În 2001, a fost publicată o ediÈ›ie cu „text restaurat” a cărÈ›ii, cu material nou È™i suprimat ce a fost anterior adăugat.