Turnul lui William Golding este una dintre cele mai răscolitoare povesti pe care acesta le oferă cititorilor săi. Lucrarea apare într-o perioadă de criză a literaturii universale, iar scriitorul tocmai îÈ™i consolida cariera de mai târziu. Roman complex È™i plin de culoare, avea să ne surprindă cu multitudinea de personaje È™i să ne È™ocheze cu acÈ›iunea susÈ›inută. Lucrarea vine într-un moment de cumpănă pentru societatea vremurilor, într-o vreme în care biserica È™i statul nu erau două entități independente, iar scepticismul guverna toate păturile societății.
În centrul acÈ›iunii se afla misteriosul prelat Jocelin, care este chinuit de o viziune ciudată a unui turn al lui Dumnezeu, care ar avea menirea de a spăla păcatele tuturor credincioÈ™ilor. Imaginea aceasta îl obsedează pe erou È™i îl urmăreÈ™te oriunde. În viziunea sa, Turnul acesta opulent are forma unui lăcaÈ™ de cult È™i este destinat tuturor, într-o Angliei care discriminează in funcÈ›ie de statut social ori de culoarea pielii.
Cumva, imaginea aceasta se agață în mintea scriitorului precum un vis nebunesc, un È›el pe care urmăreÈ™te să îl atingă, însă trebuie spus că Turnul acesta are o fundaÈ›ie slabă È™i se bazează pe acte nesăbuite, pe minciuni È™i alte fărădelegi. Eroul nostru este chinuit de aventurile clandestine cu femei căsătorite, de ura care îl domină, de un strop de răutate È™i de o măreÈ›ie fără margini. AÈ™adar, cum ar reuÈ™i oare Jocelin să dea formă visului sau, să îl ducă la împlinire, să îÈ™i ispășească pedeapsa È™i să îi fie iertare păcatele? Curios sau nu, Golding ia poziÈ›ia unui meditator È™i reuÈ™eÈ™te să ne inducă o stare ciudată din care ne vom elibera abia la finele manuscrisului. Sumedenia de trimiteri către viaÈ›a de apoi, către moarte ori chiar către refugiul nefiresc al nebuniei ne vor surprinde È™i ne vor înfricoÈ™a. Acum, mai mult ca niciodată, vom înÈ›elege că Golding este mai mult decât un scriitor, este un arhitect de cuvinte, un gânditor, un filosof apropiat de modernitate.
Cumva, lucrarea ne va duce cu gândul către discursurile antice ale lui Platon sau Aristotel ori chiar către pledoaria despre libertatea a lui Stuart Mill. TotuÈ™i, trebuie spus că turnul imaginat de scriitor poate fi privit È™i ca o piedică autoimpusă, o piedică care apare ca un rezultat al unei minÈ›i tulburate.
„Turnul” este o adevărată nebunie literară, o fiesta deosebită, o poveste stranie, dar curată in acelaÈ™i timp. Cartea ajunge rapid în topurile de interes ale publicului, este reeditată în mai multe ediÈ›ii È™i tradusă în peste 30 de limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională. Astăzi, opera poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Vremea (1993), Litera (2019).