Xavier de Montepin - Amanta sotului

Xavier de Montepin, născut în Apremont (Haute-Saone), pe 10 martie 1823, a fost un apreciat romancier francez. A devenit celebru după publicarea romanului "La Porteuse de pain", apărut pentru prima oară între anii 1884 È™i 1889.

Cartea "Amanta soÈ›ului", publicată pentru prima oară în anul 1876, transpune cititorul în eleganta societate a secolului al XVIII-lea, care ascundea sub mătăsuri fine secrete È™i povesti teribile. În acele vremuri, în numele dragostei se săvârÈ™eau cele mai neînchipuite sacrificii, un om putând renunÈ›a cu uÈ™urință la viață, însă niciodată la dragoste. Eroina principală, Marguerite, intră în jocul dragostei, ceea ce o aruncă într-un vârtej ameÈ›itor, făcând cunoÈ™tință, în acest fel, cu lumea necruțătoare a bărbaÈ›ilor, aceasta luptând din răsputeri să îÈ™i protejeze sentimentele È™i totodată onoarea. Marguerite locuia la castelul Bezons, în Normandia, nu departe de Caen. Mama ei era o văduvă de doar douăzeci È™i È™apte de ani, ce îndeplinea umila funcÈ›ie de doamnă de companie a contesei Olympe de Bezons. Castelul familiei Bezons era vast, măreÈ›, cvasiprinciar, ocupând centrul unui parc imens ce semăna mai degrabă cu o pădure seculară. Locuitorii castelului erau, mai întâi, contele Ludovic de Bezons, un bărbat frumos, foarte înalt, cu o față regulată, păr negru ondulat, dinÈ›i perfecÈ›i, ochi mari, negri È™i expresivi, umeri largi, un spate viguros, mâini È™i picioare aristrocate. Acesta se îmbrăca cu o eleganță căutată, avea gustul pentru lux È™i maniere ale unui mare senior, vorbind mereu blând È™i ales, exceptând momentele în care era furios, în acele momente cedând fără rezerve unui caracter violent È™i nestăpânit, devenind brutal ca un vizitiu È™i necioplit ca un lacheu. Contele era însurat cu Olympe, cu zece ani mai tânără decât acesta, o femeie firavă È™i graÈ›ioasă, puÈ›in palidă, foarte drăguță, deÈ™i de obicei suferindă. La castel mai locuia È™i mama lui Marguerite, o femeie seducătoare, cu un trup graÈ›ios, cu aptitudini înnăscute È™i talente dobândite. Rămasă văduvă la nouăsprezece ani, fără niciun fel de avere, È™i cu un copil abia născut, mama lui Marguerite era o femeie extraordinară, educată în casa regală de la Saint-Denis, fiică a unui ofiÈ›er din Legiunea de Onoare, aceasta a trebuit să intre într-un mare pension din Paris, în calitate de institutoare, pentru a îÈ™i putea căștiga existenÈ›a. În acel loc a cunoscut-o pe domniÈ™oara Olympe de Chateau-Nangis, ce avea aceeaÈ™i vârstă că ea, simÈ›ind foarte curând o mare afecÈ›iune pentru aceasta. În momentul în care Olympe s-a măritat cu contele Ludovic, aceasta  i-a cerut să i-o dea pe prietena ei Leontine, mama lui Marguerite, drept doamnă de companie È™i viitoare guvernantă a copiilor săi, atunci când va veni momentul. Din acel moment, Leontine a fost mereu lângă tânărul cuplu, contesa permiÈ›ându-i să o ia È™i pe Marguerite cu ea, ceea ce a È™i făcut. Pe lângă aceÈ™tia, în castel se mai afla un mare număr de cai È™i servitori. Contesa Olympe adora copiii, deÈ™i nu avea niciunul, aceasta arătându-i lui Marguerite o afecÈ›iune neobiÈ™tuită, o răsfăța că È™i cum ar fi fost propriul ei copil. Îi plăcea să îi dezvolte acesteia gustul pentru eleganță, È™i cum toată lumea È™tia că e favorita contesei, toÈ›i servitorii erau la ordinele ei. Contele o întrecea, însă, pe contesă când venea vorba de tandreÈ›e arătată lui Marguerite. Venea mereu în întâmpinarea celor mai mărunte dorinÈ›e ale fetei, repetându-i întreaga zi că era fermecătoare, graÈ›ioasă, spirituală, È™i că găsea la ea germenele unor nenumărate calități È™i talente. Însă, dintre toÈ›i locuitorii castelului, Leontine părea să o iubească cel mai puÈ›in pe Marguerite.

Cartea "Amanta soÈ›ului" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Cosido (1993) È™i Orizonturi (2019).