Amanta sotului

Momentan acest titlu nu se află în stoc. Intră în pagina de produs, și alege să fii notificat prin email când reintră în stoc!

Alte titluri publicate de același autor:

Xavier de Montepin - Tragediile Parisului (volumul 1) -30% Vezi detalii Xavier de Montepin - Tragediile Parisului (volumul 1) IN STOC Pret: 9,00Lei 6,30 Lei
Xavier de Montepin - Dramele adulterului -40% Vezi detalii Xavier de Montepin - Dramele adulterului IN STOC Pret: 9,00Lei 5,40 Lei
Xavier de Montepin - Lumina in amurg -20% Vezi detalii Xavier de Montepin - Lumina in amurg IN STOC Pret: 9,00Lei 7,20 Lei
Xavier de Montepin - Lumina in amurg Vezi detalii Xavier de Montepin - Lumina in amurg IN STOC Pret: 9,00 Lei
Xavier de Montepin - Tragediile Parisului (volumul 2) -30% Vezi detalii Xavier de Montepin - Tragediile Parisului (volumul 2) IN STOC Pret: 15,00Lei 10,50 Lei

Xavier de Montepin - Amanta sotului
Xavier de Montepin, născut în Apremont (Haute-Saone), pe 10 martie 1823, a fost un apreciat romancier francez. A devenit celebru după publicarea romanului "La Porteuse de pain", apărut pentru prima oară între anii 1884 È™i 1889.
Cartea "Amanta soÈ›ului", publicată pentru prima oară în anul 1876, transpune cititorul în eleganta societate a secolului al XVIII-lea, care ascundea sub mătăsuri fine secrete È™i povesti teribile. În acele vremuri, în numele dragostei se săvârÈ™eau cele mai neînchipuite sacrificii, un om putând renunÈ›a cu uÈ™urință la viață, însă niciodată la dragoste. Eroina principală, Marguerite, intră în jocul dragostei, ceea ce o aruncă într-un vârtej ameÈ›itor, făcând cunoÈ™tință, în acest fel, cu lumea necruțătoare a bărbaÈ›ilor, aceasta luptând din răsputeri să îÈ™i protejeze sentimentele È™i totodată onoarea. Marguerite locuia la castelul Bezons, în Normandia, nu departe de Caen. Mama ei era o văduvă de doar douăzeci È™i È™apte de ani, ce îndeplinea umila funcÈ›ie de doamnă de companie a contesei Olympe de Bezons. Castelul familiei Bezons era vast, măreÈ›, cvasiprinciar, ocupând centrul unui parc imens ce semăna mai degrabă cu o pădure seculară. Locuitorii castelului erau, mai întâi, contele Ludovic de Bezons, un bărbat frumos, foarte înalt, cu o față regulată, păr negru ondulat, dinÈ›i perfecÈ›i, ochi mari, negri È™i expresivi, umeri largi, un spate viguros, mâini È™i picioare aristrocate. Acesta se îmbrăca cu o eleganță căutată, avea gustul pentru lux È™i maniere ale unui mare senior, vorbind mereu blând È™i ales, exceptând momentele în care era furios, în acele momente cedând fără rezerve unui caracter violent È™i nestăpânit, devenind brutal ca un vizitiu È™i necioplit ca un lacheu. Contele era însurat cu Olympe, cu zece ani mai tânără decât acesta, o femeie firavă È™i graÈ›ioasă, puÈ›in palidă, foarte drăguță, deÈ™i de obicei suferindă. La castel mai locuia È™i mama lui Marguerite, o femeie seducătoare, cu un trup graÈ›ios, cu aptitudini înnăscute È™i talente dobândite. Rămasă văduvă la nouăsprezece ani, fără niciun fel de avere, È™i cu un copil abia născut, mama lui Marguerite era o femeie extraordinară, educată în casa regală de la Saint-Denis, fiică a unui ofiÈ›er din Legiunea de Onoare, aceasta a trebuit să intre într-un mare pension din Paris, în calitate de institutoare, pentru a îÈ™i putea căștiga existenÈ›a. În acel loc a cunoscut-o pe domniÈ™oara Olympe de Chateau-Nangis, ce avea aceeaÈ™i vârstă că ea, simÈ›ind foarte curând o mare afecÈ›iune pentru aceasta. În momentul în care Olympe s-a măritat cu contele Ludovic, aceasta  i-a cerut să i-o dea pe prietena ei Leontine, mama lui Marguerite, drept doamnă de companie È™i viitoare guvernantă a copiilor săi, atunci când va veni momentul. Din acel moment, Leontine a fost mereu lângă tânărul cuplu, contesa permiÈ›ându-i să o ia È™i pe Marguerite cu ea, ceea ce a È™i făcut. Pe lângă aceÈ™tia, în castel se mai afla un mare număr de cai È™i servitori. Contesa Olympe adora copiii, deÈ™i nu avea niciunul, aceasta arătându-i lui Marguerite o afecÈ›iune neobiÈ™tuită, o răsfăța că È™i cum ar fi fost propriul ei copil. Îi plăcea să îi dezvolte acesteia gustul pentru eleganță, È™i cum toată lumea È™tia că e favorita contesei, toÈ›i servitorii erau la ordinele ei. Contele o întrecea, însă, pe contesă când venea vorba de tandreÈ›e arătată lui Marguerite. Venea mereu în întâmpinarea celor mai mărunte dorinÈ›e ale fetei, repetându-i întreaga zi că era fermecătoare, graÈ›ioasă, spirituală, È™i că găsea la ea germenele unor nenumărate calități È™i talente. Însă, dintre toÈ›i locuitorii castelului, Leontine părea să o iubească cel mai puÈ›in pe Marguerite.
Cartea "Amanta soÈ›ului" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Cosido (1993) È™i Orizonturi (2019).


sus