Xenofon - Amintiri despre Socrate

A fost comandantul uneia dintre cele mai mari armate de mercenari greci, a scris manevre de luptă, dar este recunoscut pentru faptul că a fost filosof. Vorbim despre Xenofon din Atena ce s-a născut într-o familie de rang înalt È™i a avut parte de o educaÈ›ie de excepÈ›ie. A urmat lecÈ›iile sofistului Prodicos de Ceos, apoi a devenit discipolul lui Socrate È™i a învățat de la el timp de È™ase ani. Era un aventurier È™i astfel s-a înrolat în expediÈ›ia celor zece mii fără să È™tie că cel ce era la conducere avea să îi detroneze fratele. Toate acestea au fost descrise detaliat în Anabasis, un jurnal militar pe care Xenofon l-a scris pe front. După moartea lui Socrate, învățăcelul său este luat de spartani È™i ajunge să locuiască în Elida timp de douăzeci de ani împreună cu soÈ›ia È™i copiii săi. Devine pasionat de vânătoare, echitaÈ›ie È™i agricultură È™i îÈ™i trăieÈ™te bătrâneÈ›ea ca un om de rând, doar că mai È™i scria din amintirile sale. CărÈ›ile sale au creat multe controverse, unii istorici susÈ›inând că el nici măcar nu l-a cunoscut pe Socrate, alÈ›ii că scrierile sale sunt un izvor nesfârÈ™it de informaÈ›ii pe care oricine trebuie să le cunoască.

Cele mai importante opere sunt Helenicele, Statul spartan. Statul Atenian sau ViaÈ›a lui Cyrus cel bătrân intemeietorul statului.

Lucrarea "Amintiri despre Socrate" a apărut pentru prima dată în anul 371 Î.Hr. multe ediÈ›ii au apărut de-a lungul timpului iar în limba română abia în 1987 la editura Univers, ediÈ›ie ce a fost urmată doar de Hyperion la trei ani distanță.

În cele 39 de capitole aflăm cum Socrate a fost o influență extraordinară în lumea antică È™i cum diferite moduri de gândire au fost formate cu ajutorul ideologiei lui. Singurii ce au scris despre el au fost Platon È™i Aristofan, însă acestea au dispărut de-a lungul timpului sau sensul lor a fost schimbat din cauza traducerilor, astfel singurul ce a reuÈ™it să îÈ™i menÈ›ină ideile a fost Xenofon. În primele două capitole aflăm despre cum Socrate a fost nevinovat în faÈ›a acuzaÈ›iilor aduse împotriva lui. Se spune că acesta nu ar fi recunoscut zeii Atenei È™i ar fi corupt tinerii înspre asta, însă Xenofon demonstrează că nu a fost vina lui. Pe vremea aceea conducătorul era Critias, cel mai dur dintre cei treizeci de tirani, iar Policrate era vocea poporului. Nu e de mirare că au acuzat un om evlavios È™i corect doar pentru a-l elimina din peisaj, norocul lui că nu a dat atenÈ›ie È™i a acceptat ajutorul prietenilor săi. TotuÈ™i a ajuns să fie încarcerat È™i un om a încercat să îl ajute să fugă. A zis că este prea bătrân pentru asta È™i a rămas demn până ce i s-a spus sentinÈ›a. Cu toate că se aÈ™tepta ca oamenii să îl voteze nevinovat, mai mult de jumătate din ei au votat contrariul È™i astfel a trebuit să fie omorât. I s-a dat o cupă plină de cucută È™i cu toÈ›ii l-au văzut cum se stinge. Această scenă a fost È™i inspiraÈ›ia multor tablouri, mai ales din era renascentistă, È™i de asemenea un subiect controversat discutat de-a lungul timpului.