Yasunari Kawabata - Frumoasele adormite

Yasunari Kawabata, cel care în 1968 avea să câÈ™tige premiul Nobel pentru literatură, s-a născut la 11 iunie 1899 în Osaka, Japonia. Măiestria sa literară este recunoscută în întreaga lume, lăsând în urma sa impresionante opere precum “Èšara zăpezilor“, “Frumoasele adormite”, “Dansatoarea din Izu“ È™i multe altele.

Rămânând orfan la patru ani, a fost nevoit să crească cu bunicii săi, copilăria sa fiind puternic marcată de traume È™i iminenta moarte. Tocmai aceste greutăți aveau să-l modeleze È™i să-l ajute în creaÈ›iile sale. Înainte de a împlini vârsta de 18 ani, s-a mutat la Tokyo, reuÈ™ind să intre la Universitatea Imperială. La ceva timp după a devenit reporter pentru Mainichi Shinbun, din Osaka È™i Tokyo. A fost puternic marcat È™i de drama războiului, la încheierea acestuia subliniind faptul că va putea scrie doar elegii.

În anul 1972 s-a sinucis prin otrăvirea cu gaz, anunÈ›ul morÈ›ii luându-i în surprindere pe apropiaÈ›i. AceÈ™tia erau de părere că moartea sa a fost un nefericit accident, nicidecum ceva voit.

Operele sale sunt considerate a fi mai degrabă povestiri decât romane datorită dimensiunii È™i a desfășurării epice. Scrierile se bazează mai mult pe non-acÈ›iune, pe povestirea într-un singur plan È™i pe lipsa elementrului cheie. În copilărie È™i-a dorit să devină pictor, însă pasiunea pentru literatură a fost cea care a primat. S-a făcut remarcat de tânăr cu o serie de scurte povestiri, dar romanul “Dansatoarea din Izu“ a fost cel care l-a trimis direct spre culmile succesului.

Opera “Frumoasele adormite“ a fost publicată pentru prima dată în anul 1961 la Tokyo. Romanul este singurul dintre operele lui Kawabata care explorează în detaliu psihologia atracÈ›iei sexuale. Eguchi, japonezul de È™aptezeci È™i È™apte de ani, vizitează o casă a plăcerilor de câteva ori , atras fiind de fetele tinere È™i frumoase care lucrau acolo. Alături de el mai sunt prezenÈ›i È™i alÈ›i bătrâni care se află în căutarea placerilor, dar care sunt puÈ™i față în față cu conÈ™tientizarea morÈ›ii È™i a bătrâneÈ›ii trupului.

Eguchi priveÈ™te în tăcere trupurile goale ale fetelor, experimentând o serie de trăiri È™i rememorări din trecut. Sentimentele de dorință, melancolie È™i nefericire completează întreg cadrul. Romanul este alcătuit dintr-un paradox: pe de o parte întâlnim viaÈ›a È™i frumuseÈ›ea, iar pe de altă parte moartea È™i urâÈ›enia. Pentru ceilalÈ›i bătrâni casa frumoaselor adormite reprezenta un remediu împotriva bătrâneÈ›ii, dar pentru Eguchi locul e mai mult de atât. Fiecare noapte petrecută acolo este diferită, senzaÈ›iile sunt extreme iar memoriile acestuia se activează pe zi ce trece.

Kawabata se întreabă dacă fetele sunt simple jucării sau victime, însă răspunsul nu este nicidecum clar. Opera este de o profunzime È™i de o subtilitate lirică de neegalat, observându-se elegantul stil japonez. ContradicÈ›ia din gândurile È™i purtarea lui Eguchi provoacă adeseori sentimentul de libertate sau acela de frustrare.

Erotismul este unul rafinat, misterul feminin este bine construit, Kawabata dând naÈ™tere unor conexiuni extraordinare.

Criticii au apreciat construcția superbă a operei, subliniind că aceasta a reprezentat un adevărat studiu al eroticului, cu puternice nuanțe de unicitate.

Pe rafturile anticariatului nostru puteți găsi cartea sub următoare ediții: Humanitas (2009), Humanitas (2006), Humanitas (2014), Humanitas (2007).