Yasunari Kawabata - O mie de cocori

Yasunari Kawabata, prozatorul japonez născut la Osaka în 1899, a devenit cunoscut o dată cu publicarea nuvelei “Dansatoarea din Izu“. Succesul È™i l-a câÈ™tigat pentru totdeauna imediat după ce a scris romanul “Èšara zăpezilor“ devenind autorul preferat al asiaticilor.

În 1968 a devenit primul scriitor japonez care a obÈ›inut premiul Nobel pentru literatură, dovedind o deosebită măiestrie literară. Simplitatea cu care a redat “esenÈ›a spiritului japonez“ transcende orice imaginaÈ›ie.

De mic copil È™i-a dorit să devină pictor, dar calitățile literare l-au îndreptat către o altă zonă a culturii. A avut o copilărie dificilă, rămânând orfan la vârsta de patru ani È™i fiind înconjurat de tristeÈ›e datorită morÈ›ii unor membri ai familiei. Aceste suferinÈ›e timpurii È™i faptul că a trecut prin cel de-al doilea război mondial l-au ajutat în mare măsură în creaÈ›iile sale.

Operele lui Kawabata nu pot fi catalogate neapărat drept romane ci mai degrabă povestiri, datorită dimensiunii È™i a desfășurării epice. Punctăm aici câteva opere remarcabile, apreciate de cititorii din întreaga lume: “Maestrul de go“ , “Dansatoarea din Izu“, “Frumoasele adormite”.

Yasunari Kawabata s-a sinucis prin otrăvire cu gaz în 1972, la vârsta de 73 de ani. Au apărut o serie de ipoteze cum că moartea acestuia ar fi fost un nefericit accident.

Opera “O mie de cocori“  sau “Stol de păsări albe“ a fost scrisă între 1949-1952 È™i a fost publicată în 1952 în Japonia. Cuvântul în japoneză pentru o mie de cocori este “Senbazum“ , reprezentând un motiv de ornament care conÈ›ine pictura a o mie de cocori. Romanul a apărut iniÈ›ial sub formă de foileton, fiind publicat în revista “Yomimono jiji“.

Personajul principal al romanului, Mitani Kikuji, participă la ceremonia ceaiului alături de maestra Kurimoto Chikako. În acel loc Kikuji o va întâlni pe viitoarea sa soÈ›ie, Inamura Yukiko. Evenimentul va schimba radical viaÈ›a principalelor personaje. Kikuji se alătură fostelor amante ale tatălui său decedat, Chikako È™i doamna Ota. Cele două personaje feminine apar ca niÈ™te demoni din trecut, răscolind sentimentele bărbatului. Trecutul vine din urmă furtunos, fiul amintindu-le femeile de tatăl său È™i dând naÈ™tere unor sentimente puternice de gelozie, pasiune È™i vinovăție. Epicul este structurat pe linii paralele, fiind transpus în relaÈ›iile duble tată-fiu È™i mamă-fiică. Ceremonia ceaiului este una intimă, asigurând armonie È™i liniÈ™te.

Fumiko, fiica doamnei Ota, face un gest simbolic, oferindu-i lui Kikuji două obiecte (un vas de shino È™i o ceaÈ™că de ceai) , ce simbolizează dragostea de mult apusă dintre părinÈ›ii lor. Simbolistica este cea care susÈ›ine întreg cadrul povestirii. Deasupra personajelor găsim plutind frecvent o tristeÈ›e È™i un sentiment de melancolie, transpuse în gesturile È™i obiectele prezente pe tot parcursul romanului.

Abordarea simplistă și plină de gust, dar și atenția la detaliile tradiționale, i-au făcut pe critici să mărturisească că o dată cu publicarea acestei opere, Kawabata a dus literatura la nivel de artă.

Pentru cititorii pasionaÈ›i de superba literatură japoneză, cartea poate fi găsită în anticariatul nostru în următoarele ediÈ›ii: Humanitas (2000), Humanitas (2015), Humanitas (2010).