Yasunari Kawabata - Sunetul muntelui

Celebrul prozator Yasunari Kawabata a fost pentru japonezi mai ales, dar È™i pentru lumea întreagă, unul din cei mai emblematici scriitori asiatici dintotdeauna. Născut în iunie 1899 în Japonia, a devenit cel dintâi japonez È™i al treilea asiatic (după Șemuel Agnon È™i Radindranath Tagore) care a primit premiul Nobel pentru literatură.

Operele sale sunt pline de lirism È™i subtilitate, povestirea fiind pe un singur plan È™i problema reducându-se subtil la câteva date.

La vârsta de patru ani părinÈ›ii săi mor È™i rămâne sub supravegherea bunicilor. Perioada adolescenÈ›ei a fost una dificilă, fiind marcată de moartea câtorva persoane apropiate. SuferinÈ›a prin care a trecut avea să-l modeleze È™i să-l ajute în creaÈ›iile sale. De asemenea, a fost marcat È™i de război, după terminarea acestuia putând scrie doar elegii. Moartea sa s-a produs în 1972, survenind în urma otrăvirii cu gaz. ApropiaÈ›ii săi nu au fost de acord cu această ipoteză, considerând că moartea sa s-a produs accidental.

Criticii sunt de părere că scrierile lui Kawabata nu pot fi clasificate drept romane, ci mai degrabă fiind apropiate de vechile jurnale, devenind povestiri. Amintim aici câteva din povestirile care l-au făcut celebru: “Frumoasele adormite“, “Maestrul de go“, “Èšara zăpezilor“, “Dansatoarea din Izu”.

Măiestria sa în ceea ce priveÈ™te scrisul È™i sensibilitatea cu care a creionat spiritul japonez, l-au transformat într-unul din cei mai iubiÈ›i autori japonezi.

Opera “Sunetul muntelui“ sau “Vuietul muntelui“ a fost publicată prima dată în limba japoneză în anul 1954 la editura Chikunia Shobo. În România a apărut în 1973 la editura Minerva.

Într-un fundal echilibrat din natură, ne este descrisă trăirea intensă a unui bărbat trecut de a doua vârstă. Ne este înfățiÈ™ată È™i femeia, ființă fragilă capabilă de un devotament fără margini. Povestirea are loc după al doilea război mondial, prezentându-i pe Shingo È™i fiul său Shuichi, dar È™i pe soÈ›ia lui Shingo, o doamnă scundă pe nume Yasuko. Apar de-a lungul textului memorii din trecutul lui Shingo, încununate de părÈ›i ale naturii. Elementul erotic apare atunci când între Shingo È™i nora sa Kikuko sunt prezente o serie de atracÈ›ii reciproce.

Kikuko devine centrul fabulos al operei, autorul conturând în jurul ei fragilitate si nevinovăție. Tragicul provine din nefericirea acesteia: măritată de doi ani cu un soÈ› grosolan, aflată în acelaÈ™i timp în faÈ›a pasiunii făcute pentru soÈ›ul surorii sale. Întreg romanul este conturat de neliniÈ™te È™i disperare. Visele erotice ale bătrânului Shingo produc o anxietate care îl macină pe interior. Datorită acestor trăiri, personajul reuÈ™eÈ™te să comunice mai bine cu mediul înconjurător decât cu propria familie, auzind vuietul muntelui ca pe “un vuiet ca al muntelui îndepărtat“. Acest sunet al muntelui reprezintă ecoul chemării către lumea de dincolo.

RelaÈ›iile dintre personaje sunt dintre cele mai complicate, romanul devenind un întreg cadru de neliniÈ™te. Datorită profunzimii cu care a fost scris È™i a creionării excepÈ›ionale a familiei clasice japoneze, criticii au putut doar să-l aprecieze È™i să-l considere o adevărată capodoperă literară.

DeÈ™i la prima vedere pare o simplă povestire a vieÈ›ii unei familii din Japonia, “Sunetul muntelui” este mai degrabă un roman al transformării È™i al suferinÈ›elor lăsate de cel de-al doilea război mondial.

Printr-o simplă căutare, puteÈ›i găsi opera în anticariatul nostru sub următoarele ediÈ›ii: Humanitas (2010), Humanitas (2016).