Yasunari Kawabata s-a născut pe 11 iunie 1899 în Osaka È™i a decedat pe 16 aprilie 1972 în Kamakura. Copilăria sa a fost tristă rămânând orfan încă de la 4 ani iar gândurile È™i emoÈ›iile din acea vreme se reflectă în majoritatea romanelor sale. Stilul său este unic pentru că în multe dintre volumele sale lipsesc momente cheie ale genului epic, de exemplu punctul culminant. Cu toate acestea, el se face remarcat prin tensiunea răspândită pe tot parcursul romanului È™i detaliile cheie la care trebuie să fii foarte atent pentru a înÈ›elege. Kawabata a fost al treilea asiatic din lume care a câÈ™tigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1968. Pe lângă acesta, care este cel mai important premiul din cariera sa, autorul a mai fost onorat È™i cu Medalia Goethe (1959), Premiul Literar Noma (1954) È™i numeroase premii locale. Meseria de scriitor l-a consacrat însă a mai fost È™i jurnalist, mai apoi fiind implicat în politică însă nu a durat prea mult.
Autorul s-a sinucis în 1972 inhalând gaz dar cu toate acestea se crede să fi fost un accident.
Romanul Èšara zăpezilor a fost publicat iniÈ›ial pe capitole într-o revistă literară din Japonia între anii 1935 È™i 1937, în 1948 luând forma finală. Pe site-ul nostru poÈ›i găsi printre altele, următoarele ediÈ›ii: editura Univers, 1974; editura Polirom, 2015 È™i editura Cultura NaÈ›ională, 1995.
Romanul îl are în centrul atenÈ›iei pe Shimamura care în primă fază călătoreÈ™te cu trenul spre un mic orășel înzăpezit din Japonia. El este critic de bale însă nu are absolut nicio cunoÈ™tință în acest domeniu. Se îndrăgosteÈ™te de vocea unei femei pe nume Yoko dar aceasta este împreună cu Yukio. DestinaÈ›ia finală a protagonistului este un resort unde speră să regăsească o gheișă, Komako, pe care a cunoscut-o în trecut. Acesta speră ca de această dată să menÈ›ină o relaÈ›ie de prietenie È™i să nu mai presteze serviciile ce susÈ›in economia oraÈ™ului. Fără să îÈ™i dea seama începe să se formeze o legătură între ei însă Shimamura crede că femeia devine prea ataÈ™ată È™i încearcă să o îndepărteze din viaÈ›a lui. Nu reuÈ™eÈ™te È™i se obiÈ™nuieÈ™te cu situaÈ›ia însă se gândeÈ™te la faptul că este deplasat din punct de vedere al tradiÈ›iei ca o gheișă să fie ataÈ™ată emoÈ›ional de cineva. Începe să fie de acord cu ea È™i schimbările sale bruÈ™te de comportament însă totul se destramă când află că locuieÈ™te împreună cu mama lui Yukio. Dacă asta nu l-a dezamăgit, aflarea veÈ™tii că Komako È™i acesta au fost logodiÈ›i în trecut îl face să îÈ™i reprime orice sentiment avut de ea vreodată È™i o părăseÈ™te. La a treia călătorie, află că Yukio a murit li cei doi nu mai locuiesc împreună. Acum KomakoÈ™i eroul nostru se apropie din nou unul de celălalt dar el nu crede că va dura relaÈ›ia nici de această dată. Fix în momentul când îÈ™i luau pentru a treia oară adio, cinematograful pe lângă care treceau izbucneÈ™te în flăcări. Acolo o văd pe Yoko aruncându-se de la ultimul etaj, Komoko se duce să se îngrijească de trupul neînsufleÈ›it al femeii iar Shimamura vrând să ajute, alunecă pe gheață È™i rămâne pe jos privind stelele.