Yasunari Kawabata - Vechiul oras imperial

Prozatorul Yasunari Kawabata, considerat titanul literaturii japoneze, s-a născut la 14 iunie 1899 în Osaka, Japonia. Operele sale sunt remarcabile, pline de lirism È™i subtilitate, aducându-ne aminte de vechile jurnale. În 1968 a câÈ™tigat premiul Nobel pentru literatură, devenind primul japonez È™i cel de-al treilea asiatic care obÈ›ine acest premiu.

Debutul său literar a avut loc în anul 1925, iar doi ani mai târziu cariera sa literară a cunoscut succesul o dată cu publicarea operei “Dansatoarea din Izu“. Notorietatea sa a devenit una fulminantă atunci când a scris romanul “Èšara zăpezilor“, dovedind o măiestrie literară de neegalat.

Operele lui Kawabata exprimă o deosebită sensibilitate, conÈ›inând esenÈ›a spiritului japonez. Prozele sale sunt scrise pe un singur plan epic, problematica fiind redusă la câteva date simple. Și-a dorit încă din copilărie să devină pictor, însă o dată cu apariÈ›ia primelor povestiri în timpul liceului, a decis să se dedice scrisului. Datorită talentului său a devenit un preÈ›uit ambasador È™i purtător de cuvânt al literaturii japoneze.

ViaÈ›a sa a fost una tragică, marcată de moartea persoanelor dragi. În 1972 a decis să se sinucidă, otrăvindu-se cu gaz. Membrii familiei È™i apropiaÈ›ii săi au fost sceptici, considerând că moartea a reprezentat un simplu accident.

Opera “Vechiul oraÈ™ imperial“ ( titlu original “Koto” ) a fost iniÈ›ial publicată în 1962 (la editura Sholmaker and Hoard Press), în engleză apărând în 1987. Scrierea este una din cele mai impresionamte capodopere a lui Kawabata È™i cea datorită căreia a obÈ›inut premiul Nobel, alături de alte două romane. Este descrisă legendara capitală niponă Kyoto, care a luat parte la cel de-al doilea război mondial, schimbându-È™i vechile obiceiuri. Locuitorii au asistat la aceste schimbări care s-au produs lent, dar ireversibil.

În cadrul creat de război È™i schimbări, ne sunt descrise două surori gemene, al căror univers este pe cale să se schimbe radical. Maturizarea lor este marcată de sentimente contradictorii: pe de o parte iubire È™i solidaritate, iar pe de altă parte teamă È™i confuzie. Povestirea surprinde două destine care se completează, dar care sunt despărÈ›ite brutal, împletindu-se rafinamentul japonez cu mitologia niponă.

Chicko îÈ™i întâlneÈ™te în mod neaÈ™teptat sora geamănă, pe Naeko, fetele fiind despărÈ›ite la naÈ™tere. Când cele două destine se ciocnesc, apare un imens sentiment de vinovăție, care le va urmări pe cele două toată viaÈ›a.

Cadrul povestirii este unul fascinant. În fabulosul Kyoto, spiritul È™i petrecerile fastuoase întâlnesc voluptățile trupului în tainicele cartiere ale plăcerilor.

Kawabata a reunit în această operă trăsăturile sale cele mai esenÈ›iale: îmbinarea dintre vechi È™i nou, simÈ›ul estetic extravagant È™i o melancolie de nedescris. Vechea capitală apare aproape ca un personaj, cu pinii È™i pietrele albe, muzică tradiÈ›ională, sărbătorile din vechime È™i ritmul de zi cu zi.

Romanul a avut parte de două ecranizări, în 1980 de Kon Schikawe È™i în 1963 de către Nobow Nakamura. Criticii au apreciat tensiunea È™i pasiunea care sunt strecurate în text, Kawabata reuÈ™ind să construiască imagini complexe cu puÈ›ine cuvinte.

Pe rafturile anticariatului nostru, putem găsi cartea sub câteva ediÈ›ii, printre care: Humanitas (2013), Univers (1970).