Yves Gandon - Zulme

Yves Gandon, născut pe 3 iunie 1899, în Blois (FranÈ›a), a fost un scriitor francez, cunoscut pentru lucrările sale realiste È™i È™tiinÈ›ifico-fantastice în proză È™i poezie. Și-a publicat prima carte de poezii în anul 1922. În anul 1948, Gadon primea "Grand prix du roman de l'Académie française" pentru romanul său intitulat "Ginevre". 

Cartea "Zulme", publicată pentru prima oară în anul 1947, o are în prim-plan pe Zulmé-Sophie-Neo-maie de Saint-Ange, o tânără de douăzeci de ani ce este pe moarte. De acum zece luni culoarea obrajilor săi începu să pălească, un cearcăne subÈ›ire, sidefiu îi tivea ochii, încredinÈ›ându-È™i durerea hârtiei spre a se despovăra de o taină mult prea grea. A venit pe lume la 26 mai 1808, la trei săptămâni de la naÈ™terea ei mama sa murind. Un potret aÈ™ezat în salonul cel mare al casei în care locuia, deasupra pianului cu coadă, o înfățiÈ™a pe mama ei la vârsta pe care o avea ea acum, fiind pictat cu câteva luni înainte căsătoriei cu tatăl ei. Oricine ar fi privit tabloul respectiv ar fi crezut că este chiar ea, atât de mult semăna cu mama ei. Marie-Francoise de Saint-Ange, mama ei, născută Percehay, a trăit în vremuri sălbatice, în care capetele zburau ca sămânÈ›a purtată de vând sub maÈ™ina lui Guillotin, în care femeile îÈ™i doreau să semene cu bărbaÈ›ii, fie È™i doar la pieptănătură, deoarece vedeau în ei eroii înnoiÈ›i ai vremurilor de altădată. Lui Zulme îi placea mult mai mult cum ieÈ™ise mama ei pictată într-un tablou ce era È›inut cu gelozie sub cheie de tatăl ei, în biroul cu capac cilindrinc, unde întâmplarea a făcut ca într-o zi aceasta să-l vadă. Pentru acel pastel, mama ei pozase cu È™ase luni înainte de a se naÈ™te Zulme. Aceasta avea o pieptănătură ca Ninon, fiind înfățiÈ™ată în picioare, într-o unduioasă "witchoura", prin a carei deschizătură se putea vedea o rochie albastră, cu guler alcătuit din trei rânduri de pliseuri. MătuÈ™a Zabeth, sora mamei ei, o vedea pe Marie-Francoise ca pe un argint-viu, aceasta neputându-È™i găsi niciodată locul. Și-o amintea mereu cu zâmbetul pe buze, cântând săltându-se în È™a, gonind cerbul sau căprioara, de a-i fi zis că e bărbat, nu alta. La puÈ›in timp după ce s-a măritat, a vrut chiar să se îndeletnicească cu meseria armelor. Avea o imaginaÈ›ie foarte bogată, venind cu ideea de a umple gradina casei cu păuni È™i fazani aurii. Porumbeii veneau È™i îi ciuguleau din mână. Însă, pentru Zulme rămâne de netăgăduit faptul că o anumită taină a învăluit o lungă vreme memoria răposatei contese de Saint-Ange, întrebându-l în nenumărate rânduri pe tatăl ei despre ea. De fiecare dată, chipul acestuia se înnegura È™i, după binevenitul acces de tuse, descoperea o pricină oarecare de a îndruma conversaÈ›ia pe alt făgaÈ™. Nici de la fratele tatălui, unchiul Sigismond-Stanislas, n-a putut scoate mare lucru. Acesta era cel mai de ispravă om pe care-l cunoÈ™tea, putând afla orice de la el dacă îÈ™i înfățiÈ™a dorinÈ›a cu gingășie. Într-o zi, Zulme s-a apropiat de unchiul său, cerându-i cu o privire rugătoare a cărei putere asupra uriaÈ™ului o cunoÈ™tea prea bine, să îi vorbească puÈ›in despre mama ei. O clipă, Sigismond a rămas încremenit, ca mai apoi, privind-o cu o nespusă blândeÈ›e, odihnindu-È™i palmele late pe umerii ei, i-a răspuns cu un glas plin de gravitate că mama ei a fost o sfântă. Însă, între neînfricata amazoană a mătuÈ™ii sale È™i sfânta unchiului, oare căruia trebuia să îi dea crezare.

Cartea "Zulme" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Orion (1993) È™i Eminescu (1974).