Zaharia Stancu - Satra

Considerată de cei mai mulÈ›i dintre criticii literari drept cea mai bună operă a lui Zaharia Stancu, romanul „Șatra” a fost publicat în 1968 la Editura pentru Literatură. Este, de altfel, singurul roman al autorului care nu îl are ca protagonist pe Darie, personajul principal în toate celelalte cărÈ›i ale autorului. Zaharia Stancu a lucrat vreme de È™apte ani la roman, È™i aÈ™a cum mărturiseÈ™te autorul, o bună parte a acestuia a fost scrisă în biroul său de la Teatrul NaÈ›ional din BucureÈ™ti, primele fragmente din „Șatra” fiind publicate în ziarul „Scânteia”. Romanul a avut succes chiar de la apariÈ›ie È™i a fost tradus în peste 15 limbi, printre care franceză, germană, turcă, japoneză, engleză, maghiară sau finlandeză. În România, romanul a continuat să fie reeditat, cele mai cunoscute ediÈ›ii fiind cele aparÈ›inând editurilor Adevărul, Universitas sau Editura pentru Literatură. Acestea, precum È™i alte ediÈ›ii, se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre CărÈ›i.

Povestea romanului începe cu o È™atră de È›igani, sub conducerea lui bulibaÈ™a Him, căreia i se ordonă să se îndrepte către un oraÈ™ din apropiere, fără a se i se spună motivul. Însă ei pornesc în călătorie întâmpinând greutăți. Mai întâi, aflaÈ›i în război, sunt luaÈ›i prin surprindere de un bombardament aerian, iar una dintre femeile tinere îÈ™i pierde viaÈ›a dând naÈ™tere unui bebeluÈ™ mort. Odată ajungi în oraÈ™, primesc noi ordine, È™i pleacă în direcÈ›ia indicată de autorități, în ciuda căldurii dogorâtoare È™i în ciuda presimÈ›irilor rele ale bulibaÈ™ei. Șatra încearcă să respecte tradiÈ›iile È™i obiceiurile în continuare, È™i avem aici scena cunoscută a luptei dintre doi bărbaÈ›i, GoÈ™u È™i Ariston, pentru una dintre fete, Lisandra, sau scena căsătoriei fiului bulibaÈ™ei cu Kera. Nunta este însă de scurtă durată, căci chiar în noaptea nunÈ›ii È™atra este atacată, fiul bulibaÈ™ei este bătut, iar Kera violată. După acest episod, nomazii merg sub paza jandarmilor până la destinaÈ›ie, unde li se spune că dacă vor încerca să plece, vor plăti cu preÈ›ul vieÈ›ii. AflaÈ›i într-o zonă izolată, cu un teren mai puÈ›in prielnic, È™atra È›iganilor trece prin clipe grele. Neavând posibilitatea de a-È™i procura hrana, È›iganii sunt forÈ›aÈ›i să cumpere alimentele de la jandarmi È™i pierd rapid banii. Mai mult, ei sunt jefuiÈ›i de dezortori È™i rămân fără cai. Lucrurile se înrăutățesc odată cu venirea iernii, È™i câÈ›iva îÈ™i pierd viaÈ›a. Regulile, păstrate cu sfinÈ›enie până atunci, par să fie uitate. BulibaÈ™a îÈ™i pierde autoritatea în faÈ›a È™atrei È™i decide, în cele din urmă, să îÈ™i afle sfârÈ™itul separat de ei, realizând că niciunul nu mai doreÈ™te să È›ină tradiÈ›iile È™i obiceiurile care îi È›inuseră uniÈ›i până atunci. Primăvară nu aduce nicio îmbunătățire, iar membrii È™atrei care au reuÈ™it să supravieÈ›uiască pleacă din nou la drum, dar fără speranÈ›e.

„Șatra” este un roman de o unicitate aparte în literatura română, fiind printre singurele scrieri care nu privesc comunitatea È›iganilor într-un mod satiric, chiar dimpotrivă, povestea autorului român este caracterizată de tragism. Zaharia Stancu mărturisea că a fost necesară o documentare amplă, È™i a trebuit să poarte discuÈ›ii cu mai mulÈ›i oameni, să viziteze locuri È™i să caute numele personajelor. El s-a inspirat din întâmplări reale, È™i anume, deportarea romilor din vremea regimului antonescian. Romanul cuprinde numeroase descrieri ale obiceiurilor È™i ritualurilor, precum È™i a firii È›iganilor, prezentaÈ›i ca oameni buni la suflet, dar stăpâniÈ›i de pasiuni puternice. Întreaga lor existență este guvernată de niÈ™te legi străvechi, dar, odată cu apariÈ›ia greutăților È™i a mai ales, a foametei È™i a frigului, ei tind să se desprindă. „Șatra” devine, aÈ™adar, nu doar un roman al unei comunități diferite, ci È™i un roman care vrea să scoată la iveală valorile morale È™i cum pot fi acestea salvate în vremurile cele mai dificile.