Despre Anton Pann
Antonie Pantoleon Petrov, viitorul Anton Pann, s-a născut în jurul anului 1796 la Sliven, astăzi în Bulgaria, în nordul oraÅŸului Stara Zagora, atunci în Imperiul Otoman. Peste ani, Eminescu se va referi la el ca fiind isteÅ£ ca un proverb. A fost poet, profesor ÅŸi compozitor de muzică religioasă, folclorist, publicist. Este cel care a compus linia melodică pentru DeÅŸteaptă-te române, imnul Ţării. Tatăl său, presupus a fi fost cuÅ£ovlah, de meserie căldărar sau arămar, moare în 1806, lăsând în urmă trei băieÅ£i. Mama sa, Tomaida, pleacă, odată cu începerea războiului ruso-turc, în nordul Dunării, ajungând să se stabilească la ChiÅŸinău. Anton intră în corul bisericii mari din ChiÅŸinău ÅŸi din această perioadă începe să semneze Anton Pann. CeilalÅ£i doi fraÅ£i intră în armata rusă ÅŸi mor în 1809, în timpul asedierii Brăilei.
În 1812, Anton Pann ÅŸi mama sa pleacă la BucureÅŸti, unde tânărul, care deja cunoÅŸtea româna, greaca, bulgara, turca ÅŸi rusa, devine paracliser la biserica Olari, apoi cântăreÅ£ de strană la biserica SfinÅ£ilor. Se înscrie la ÅŸcoala de muzică psaltică a lui Dionisie Fotino. Din 1816 până în 1819 studiază la ÅŸcoala lui Petru Efesiul de pe lângă biserica Sfântul Nicolae Åželari. Aici va deprinde ÅŸi arta tiparului, ajungând, la finalul acestei perioade, directorul tipografiei, la care va publica Axionul în româneÅŸte. Colaborează cu ieromonahul Macarie ÅŸi cu protopsaltul Grigorie la traducerea în româneÅŸte a cântărilor liturgice. În 1820 se căsătoreÅŸte cu Zamfira Agurezean. Căsnicia lor va dura doar ÅŸapte ani ÅŸi vor avea un fiu, Lazăr, cu care tatăl va avea diferende destul de mari, Lazăr nefiind atras defel de studiu. Anton Pann îl va dezmoÅŸteni, dar îl va repune în drepturi prin testamentul să final, lăsându-i în grijă ÅŸi tipografia.
În timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu pleacă la BraÅŸov, intrând psalt la Biserica Sfântul Nicolae din Schei, iar în 1822 revine la BucureÅŸti. În 1826 este dascăl la o ÅŸcoală a episcopiei din Râmnicu Vâlcea, predă muzică psaltică maicilor de la Dintr-un lemn. Se îndrăgosteÅŸte de Anica, nepoata stareÅ£ei acestei mănăstiri de lângă Govora ÅŸi pleacă cu ea la BraÅŸov, unde trăieÅŸte timp de zece ani în concubinaj, având un fiu, Gheorghiţă, ce moare de mic, ÅŸi o fată, Anica. Cântă la biserica Sf. Nicolae ÅŸi începe să scrie din ce în ce mai mult. În 1830 este în BucureÅŸti, predând la ÅŸcoala de pe Podul MogoÅŸoaiei ÅŸi tipărind masiv până la sfârÅŸitul vieÅ£ii, întâmplat pe 2 noiembrie 1854, din cauza tifosului. Anton Pann este înmormântat în curtea bisericii Lucaci.