Despre Paul Goma
Născut în judeÅ£ul Orhei, Basarabia, pe 2 octombrie 1935, al doilea fiu al lui Eufimie ÅŸi al Marei Goma, ambii învăţători, Paul Goma a cunoscut de mic nevoia de a fugi de sub stăpânirea comuniÅŸtilor, atunci când familia sa a încercat să se refugieze în România odată cu cedarea Basarabiei către URSS prin pactul Ribbentrop-Molotov. Au fost prinÅŸi, însă, înainte de a trece graniÅ£a. Tatăl a fost arestat în ianuarie 1941 È™i deportat în Siberia, însă în 1943 familia află că este prizonier la Slobozia, IalomiÅ£a. În ianuarie 1944 familia Goma fuge în Transilvania, ascunzându-se prin sate din zona Sibiului, reuÅŸind până la urmă să facă rost de acte false. În 1946, Paul Goma devine elev la Åžcoala Normală Andrei Åžaguna din Sibiu
Anticomunist de mic, elev în clasa a zecea la liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, a fost chemat la sediul Securităţii ÅŸi reÅ£inut timp de opt zile pentru că susÅ£inuse în ÅŸcoală cauza unor persoane cu fuseseră arestate din cauza faptului că se împotriveau comunismului. Este exmatriculat ÅŸi nu mai primeÅŸte dreptul de a se înscrie nici la SighiÅŸoara, nici la BraÅŸov, reuÅŸind să fie primit la FăgăraÅŸ, la liceul Radu Negru, pe care îl absolvă în 1953. Continuă studiile în BucureÅŸti, la Institutul de literatură ÅŸi critică literară Mihai Eminescu, unde va avea numeroase dispute cu profesorii, pe teme politice, motiv pentru care i se va atrage aspru atenÅ£ia în rectoratul Universităţii, constituindu-se de acum termenul cazul Goma. Se înscrisese în UTM ÅŸi UTC. După octombrie 1956, momentul revoluÅ£iei maghiare, scrie un text în care personajul povestirii îÅŸi predă carnetul de membru UTM în semn de protest vizavi de opresiunea ruÅŸilor, text pe care-l citeÅŸte la un seminar de creaÅ£ie literară. Este chemat, anchetat ÅŸi acuzat de tentativă de organizare de manifestaÅ£ie ostilă, fiind condamnat la doi ani de închisoare. Urmează arestul de la Malmaison ÅŸi încarcerarea la Jilava ÅŸi Gherla. Urmează cinci ani de domiciliu forÅ£at în Bărăgan. Nu i se mai permite să se reînscrie la Institut, aÅŸa că din 1965 dă din nou admitere la Universitate, la Filologie. ReuÅŸeÅŸte să publice proză în Luceafărul, în Gazeta literară, ViaÅ£a Românească, Ateneu, iar în 1968 scoate cartea Camera de alături, lansată în aceeaÅŸi zi cu invadarea Cehoslovaciei de către armatele Tratatului de la VarÅŸovia, mai puÅ£in de către România. Se înscrie, alături de alÅ£i entuziaÅŸti, în PCR, pentru a putea să se înscrie în brigăzile patriotice de apărare. Din 1968 până în 1973 Paul Goma este redactor cu jumătate de normă la România Literară. Publică în Germania romanul Ostinato, fiindcă în România îi fusese sever cenzurat. Acum este exclus din PCR. Continuă să publice în afară, să trimită scrisori la Radio Europa Liberă, dar ÅŸi să fie ameninÅ£at, bătut pe stradă, arestat, hărÅ£uit. I se cere să emigreze de către autorităţile din Å¢ară È™i pleacă la Paris cu soÅ£ia ÅŸi copilul, unde primeÅŸte azil politic.
Continuă să publice masiv în străinătate, devenind un reper al dizidenÅ£ilor români. Paul Goma ÅŸi-a scris cărÅ£ile numai în limba română, ele fiind apoi traduse spre publicare. După 1990, lucrările sale au apărut în România într-un ritm de trei-patru titluri pe an.