Una dintre cele mai marcante figuri ale literaturii spaniole din secolul al XIX-lea, s-a născut pe 18 octombrie 1824 în Cabra, o localitate din provincia Andaluzia, Spania. Provenind dintr-o familie aristocratică, Valera a fost educat într-un mediu cultural rafinat, ceea ce l-a pregătit pentru o carieră strălucitoare atât în domeniul literar, cât È™i în cel diplomatic.

Valera a studiat dreptul la Granada, pregătindu-se pentru o carieră în diplomaÈ›ie È™i politică. În anii următori, a avut ocazia să călătorească intens, ocupând diverse funcÈ›ii în corpul diplomatic spaniol. A fost trimis în capitalele importante ale Europei, cum ar fi Napoli, unde a lucrat alături de celebrul diplomat È™i scriitor, ducele de Rivas.

În timpul petrecut în Napoli, Valera a avut numeroase aventuri amoroase È™i a fost influenÈ›at puternic de întâlnirea cu scriitorul Serafín Estébanez Calderón, care i-a deschis calea către o înÈ›elegere mai profundă a literaturii spaniole.

În 1849, Valera s-a întors la Madrid, unde a continuat să scrie È™i să se implice în viaÈ›a literară a capitalei, dar È™i să ocupe diverse posturi diplomatice, inclusiv la Lisabona, Rio de Janeiro È™i Washington. Cea mai înaltă poziÈ›ie diplomatică pe care a deÈ›inut-o a fost cea de ambasador al Spaniei la Viena (1893 - 1895). Din păcate, la sfârÈ™itul acestui mandat, Valera a fost afectat de o cecitate aproape totală, care l-a forÈ›at să se întoarcă în Spania, unde a continuat să fie activ până la moartea sa.

În paralel cu activitatea diplomatică, Valera a avut o carieră politică remarcabilă, ocupând funcÈ›ii importante în guvernul spaniol, inclusiv cele de deputat, senator È™i subsecretar de stat la Madrid. Aceste experienÈ›e i-au oferit o perspectivă amplă asupra societății È™i politicii spaniole, influenÈ›ându-i profund opera literară.

DeÈ™i Valera este cunoscut în primul rând ca romancier, el a început să scrie poezie È™i eseuri încă din tinereÈ›e. A debutat cu Essais poetiques, iar mai târziu s-a implicat activ în jurnalism, redactând numeroase texte istorice, critice È™i chiar polemice. Una dintre cele mai notabile controverse ale sale a fost cea cu contesa de Pardo Bazan pe tema naturalismului, curent literar pe care autorul l-a respins. El considera că romanul ar trebui să fie o formă de poezie, nu o simplă descriere realistă a realității brute.

Pepita Jimenez, primul sau roman, a aparut in jurul varstei de 50 de ani (1874). Acest roman epistolar a fost remarcabil pentru stilul său concis È™i elegant, dar È™i pentru analiza psihologică profundă a personajelor, în special a celor feminine. Pepita Jimenez a marcat renaÈ™terea romanului spaniol È™i l-a consacrat pe Valera ca unul dintre marii prozatori ai timpului său.

După succesul acestui prim roman, Valera a continuat să scrie și să publice alte lucrări semnificative, cum ar fi Las ilusiones del doctor Faustino (1875), El comendador Mendoza (1877), Dona Luz (1879), Juanita la Larga (1895) și Morsamor (1899). Toate aceste romane sunt caracterizate de aceeași preocupare pentru analiza psihologică a personajelor și de un stil literar rafinat, dar și de o critică subtilă a societății spaniole.

Scriitorul spaniol a lăsat în urmă o operă vastă È™i variată, care a inclus piese de teatru È™i eseuri pe teme de religie, filosofie, istorie È™i politică. In plus, a tradus fragmente din Faust de Goethe È™i Dafnis È™i Chloe de Longus, contribuind astfel la îmbogățirea culturii literare spaniole. CorespondenÈ›a sa cu personalități intelectuale ale vremii, precum Marcelino Menéndez y Pelayo È™i Leopoldo de Cueto, reprezintă un document valoros al gândirii È™i percepÈ›iilor sale asupra epocii.

DeÈ™i a fost marcat de orbire în ultimii ani de viață, el a continuat să fie activ în sfera culturală È™i să influenÈ›eze generaÈ›ii de scriitori prin stilul său elegant È™i prin profunzimea analizei psihologice a personajelor sale. Valera a murit la 18 aprilie 1905 (Madrid), lăsând în urmă o moÈ™tenire literară de nepreÈ›uit. În ciuda trecerii timpului, operele sale rămân relevante È™i sunt apreciate pentru frumuseÈ›ea limbajului È™i rafinamentul intelectual.

Opera: Sobre el Quijote (1861); Estudios críticos sobre literatura, política y costumbres de nuestros dias (1864); Pepita Jimenez (1873); Las ilusiones del doctor Faustino (1875); El comendador Mendoza (1877); Dona Luz (1879); Juanita la Larga (1895); Juanita la Larga (1895); Genio y figura (1897); Morsamor (1899).