Despre Hans Christian Andersen
Celebrul autor danez de basme s-a născut pe 2 aprilie 1805 la Odense, în apropiere de Copenhaga. A scris, de asemenea, ÅŸi jurnale de călătorii, piese de teatru, romane, poezii ÅŸi câteva autobiografii. Dintre toate, doar poveÅŸtile pentru copii au ajuns să fie cunoscute în întreaga lume. Scriitorul s-a născut într-o familie de condiÅ£ie materială săracă ÅŸi întreaga sa viaţă a avut de luptat cu depăşirea clasei sociale. A fost ajutat de timpuriu de Jonas Collin, unul dintre directorii Teatrului Regal din Copenhaga, la care Hans Christian Andersen se dusese sperând să devină actor. Acesta a strâns bani pentru a-l trimite la ÅŸcoală. DeÅŸi nu a fost foarte fericit îin perioada ÅŸcolii din cauza directorului instituÅ£iei care nu era o persoană agreabilă, aceÅŸti ani de studiu i-au permis să ajungă la Universitate în 1828.
În anul următor îÅŸi publică prima carte, scrisă în stilul romanticismului german, care va avea succes imediat. Trece apoi la dramaturgie, piesele lui nedevenind populare până la publicarea lucrării Mulatrul, care sublinia ororile sclaviei. Nu îÅŸi găseÅŸte, însă, realizarea prin teatru È™i pentru o vreme îndelungată va fi privit ca romancier. Cele mai multe dintre cărÅ£ile sale din acest gen sunt autobiografice. Prima sa carte de poveÅŸti, apărută în 1835, conÅ£ine povestiri astăzi celebre cum sunt Cutia cu iască, PrinÅ£esa ÅŸi bobul de mazăre sau Florile micuÅ£ei Ida. Succesul a fost foarte mare ÅŸi au urmat numeroase alte volume, în 1837, 1840, 1842 ÅŸi în anii următori. Ce era revoluÅ£ionar în felul în care scris Hans Christian Andersen se lega de folosirea termenilor ÅŸi a expresiilor limbii vorbite, limbii comune, fapt în antiteză cu tradiÅ£ia literară. Un alt lucru interesant la basmele sale este acela că unele dintre ele se termină într-un mod fericit, cum este cazul Reginei zăpezii, însă altele sunt triste, cu un final nefericit. Andersen nu se temea să facă referire la sentimente È™i idei care nu erau accesibile imediat copiilor, dar pe care le-ar fi înÅ£eles peste ani. Cu toate astea, nu se depărta în prezentarea poveÅŸtii de perspectiva copiilor. În plus, a folosit elemente ce pot fi regăsite în aproape orice cultură. De aceea basmele sale sunt foarte apreciate atât de copii, cât ÅŸi de adulÅ£i.