Despre Miguel de Unamuno
Miguel de Unamuno y Jugo s-a născut pe 29 septembrie 1864 la Bilbao, in Spania. Este cunoscut drept filosof, educator, scriitor. PărinÅ£ii săi erau de origine bască; Felix de Unamuno, tatăl său, a murit când Miguel avea 6 ani, copilul fiind crescut de mamă, Salome Jugo, ÅŸi de bunică, în spiritul catolicismului. DeÅŸi pentru o vreme a visat să devină preot catolic, în 1880 a intrat la Universitatea din Madrid, unde a fost absorbit de interesul pentru cunoaÅŸterea intelectuală, citind intens filosofie, psihologie ÅŸi istorie. Până la 20 de ani deja ÅŸtia 11 limbi străine, motivat fiind de a citi lucrările autorilor de care era interesat în limba lor natală. În timp ce studia pentru a obÅ£ine doctoratul în filosofie ÅŸi litere în doar patru ani de la încrierea la universitate, se integrase în grupul literar GeneraÅ£ia 1898, al cărei scop era reînnoirea Spaniei.
Din 1890 se întoarce în oraÅŸul său natal, Bilbao, unde scrie eseuri ÅŸi predă, întâi în particular, apoi ca profesor de limba ÅŸi literatura greacă la Universitatea din Salamanca. Peste un an se căsătoreÅŸte cu iubita lui din copilărie, Concepcion Lizarraga, cu care va avea 10 copii. În 1901 Miguel de Unamuno devine rectorul universităţii, însă i se cere să renunÅ£e la funcÅ£ie după ce intră în conflict cu autoritatea politică. OpoziÅ£ia sa din 1924 fată de regimul lui Miguel Primo de Rivera va duce la exilarea sa forÅ£ată in Insulele Canare, de unde va fugi în FranÅ£a. Odată căzută dictatura lui Rivera, se întoarce la Universitata dub Salamanca, unde este reales rector în 1931. În octombrie 1936, însă, se va poziÅ£iona împotriva falangiÅŸtilor lui Francisco Franco ÅŸi va fi iarăşi demis ÅŸi plasat sub arest la domiciliu. Miguel de Unamuno carti. Va muri în urma unui atac de cord peste două luni de la acest eveniment, pe 31 decembrie 1936.
Scrierile lui Miguel de Unamuno au avut o mare influenţă în Spania secolului 20. Orientarea sa a fost una existenÅ£ialistă, fiind extrem de preocupat de acea tensiune dintre raÅ£iune ÅŸi emoÅ£ie, dintre credinţă ÅŸi analiză rece. În centrul dorinÅ£elor sale se distingea preocuparea pentru semnificaÅ£ia ÅŸi dobândirea nemuririi, pe care o vedea ca putând fi împlinită exclusiv de credinţă, căci raÅ£iunea seacă se împotriveÅŸte întrevederii posibilităţii de a trăi ÅŸi după moarte. DeÅŸi a scris ÅŸi poezie ÅŸi dramaturgie, cele mai importante lucrări ale sale sunt eseurile ÅŸi romanele. Printre cele mai cunoscute de către cititorul român se numără Trei nuvele ÅŸi un prolog, Negura, Jurnal intim, Despre sentimentul tragic al vieÅ£ii, Agonia creÅŸtinismului.