Despre Vasile Voiculescu
Fiul cuplului Costache si Sultana Voicu s-a născut pe 13 octombrie 1884 in comuna Pârscov, judeÅ£ul Buzău. Mai are ÅŸase fraÅ£i, iar numele îi va fi schimbat în Voiculescu în timpul ÅŸcolii, în foile matricole. Termină ÅŸcoala primară din zona natală, continuând liceul întâi în Buzău, apoi la BucureÅŸti. Intră la Facultatea de Litere ÅŸi Filosofie, însă, după un an, se mută la Medicină, pe care o va absolvi în 1909. Teza de licenţă este din domeniul chirurgiei, iar specializarea ÅŸi-o va face în Medicină internă ÅŸi epidemiologie. Va citi asiduu ÅŸi va fi captivat de ramuri diverse ale filosofiei ÅŸi spiritualităţii de cele mai diverse forme, de la materialism la teosofie, de la kaballa la spiritism. După toate aceste căutări, a ajuns la concluzia că neapărat credinÅ£a trebuie să stea la temelia spiritului omului normal.
Pe 21 februarie 1910 Vasile Voiculescu se căsătoreÅŸte cu Maria Mitescu, studentă la medicină. Cei doi vor avea cinci copii. După căsătorie este numit medic într-o localitate din Gorj, apoi pleacă pe front în Primul Război Mondial, cu un spital de campanie. Îngrijind bolnavii, se va îmbolnăvi de tifos, febră tifoidă ÅŸi icter. Refuză concediul pentru refacere ÅŸi statul îi răsplăteÅŸte curajul ÅŸi dedicarea cu decoraÅ£ia Steaua României cu spade ÅŸi, în 1925, cu Crucea Meritul Sanitar clasa I. Face din ajutorarea bolnavilor săraci un crez, fiind supranumit doctorul fără de arginÅ£i. Va Å£ine ÅŸi o serie de conferinÅ£e la radio despre igiena populaÅ£iei, va publica mai multe volume de farmacologie naturistă. Din 1922 este medic ÅŸi profesor la Institutul Pompilian din capitală ÅŸi ÅŸeful CircumscripÅ£iei 12 medicale. S-a remarcat nu doar pentru profesionalism, ci ÅŸi pentru bunătatea extraordinară pe care o afiÅŸa faţă de orice bolnav.
Ca poet a debutat în revista Convorbiri literare cu poezia Dorul, în 1912. În 1916 publică primul volum, Poezii. Continuă cu numeroase alte volume, devenind din 1922 directorul FundaÅ£iei Culturale, iar din 1934 până în 1946 directorul de programe culturale la Radio România. După moartea soÅ£iei sale, în 1946, din cauza unei congestii cerebrale, Vasile Voiculescu se dăruieÅŸte unui stil de viaţă ascetic. Nu mai publică nimic până la finalul vieÅ£ii. Este membru al grupării Rugul Aprins de la mănăstirea Antim. În noaptea de 4 spre 5 august 1958 este arestat de comuniÅŸti, condamnat pe nedrept pentru 5 ani la Jilava ÅŸi Aiud. Va contracta în închisoare un TBC al coloanei vertebrale care-l va imobiliza. Eliberat din puÅŸcarie pe 2 mai 1962, grav bolnav, va muri în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963.