Considerat a fi unul dintre parintii de seama ai filosofiei occidentale, Aristotel s-a nascut candva in jurul anului 384 i.Hr. in Stagira, Macedonia, in inma Traciei, nordul Marii Egee. A fost discipol al lui Platon si, dupa moartea acestuia din urma, a infiintat Lyceum-ul, o vestita scoala in Atena. Interesele lui au fost vaste, in cele mai multe domenii ale stiintelor si artelor. Este fondatorul logicii formale, desfasurand principiile de baza ale construirii unui sistem deductiv. Multe din conceptele sale au ramas valabile pana in secolul al 19-lea, unele sunt valabile si astazi, mai ales cele din domeniul filosofiei - etica, teorie politica, filosofia stiintei, metafizica, acestea si altele sunt domenii in care Aristotel este inca demn de luat in seama.

A scris in jur de 150 de lucrari, insa pana astazi s-au pastrat doar 47 dintre ele in intregime. La fel ca profesorul sau, Platon, si Aristotel a folosit, la inceput, forma dialogului in textele sale. In Eudemus - Despre suflet - continua viziunea platoniciana in care sufletul este captiv in trup si nu poate accede la o viata mai fericita decat atunci cand il paraseste; a muri este a te intoarce cu adevarat acasa. In Protrepticul, filosoful sustine ca toata lumea trebuie sa se ocupe cu filosofia, caci a argumenta impotriva filosofiei este in sine o forma de a face filosofie. Cea mai buna filosofie provine din contemplarea naturii si a universului, ba chiar acesta este scopul pentru care Dumnezeu l-a creat pe om si i-a dat o minte asemanatoare cu a Sa, iar toate celelalte daruri, ca frumusetea sau puterea, nu au valoare in afara acestui context. Aristotel a studiat indeaproape natura, zoologia in special, si biologia marina. Desi nu a inceput el insusi efectiv studiul zoologiei, observatiile detaliate asupra unei plaje largi de animale a fost fara precedent, iar unele dintre referirile la anatomia unor insecte au putut fi verificate si certificate ca fiind adevarate abia in secolul 17, odata cu inventarea microscopului. Aristotel carti. A scris Istoria animalelor ca rezultat al cercetarilor sale, in care se regasesc observatii incredibil de amanuntite despre anatomia acestora, dieta, habitat sau reproducere.

S-au pastrat integral trei tratate legate de filosofia morala: Etica nicomahica, in 10 carti, Etica eudemica, in 7 carti, si Etica mare sau Magna Moralia. Aristotel depaseste conceptul de bine in sine pe care-l mostenise de la Platon si se duce spre intelegerea binelui ca fapt ce poate fi realizat de oameni, ca scop, prin actiunile lor. Astfel, oamenii, desi sunt deosebiti dupa sex, profesie, stare sociala, pot duce orice actiune spre bine, pot infaptui binele; ei nu trebuie sa se limiteze la cunoasterea teoretica a binelui, ci trebuie sa-l vada ca finalitate a existentei lor. In Etica nicomahica, Aristotel descrie idealul uman astfel: Omul superior este o personalitate, care traind in mijlocul vietii, nu este nici timid, nici temerar;  care este masurat in placeri; care nu este nici incapatanat, nici slab; care este cu inima deschisa prie­teneste catre lumea ce-l inconjoara, fara sa fie mandru, inaltandu-se pe sine; care pretuieste valoarea bogatiei, dar care nici nu-si leaga sufletul de ea, nici nu o risipeste ca un usuratic; care se supune de bunavoie legilor, dar care in anumite cazuri concrete, cand ele nu sunt in acord cu constiinta sa, le completeaza cu toata cuviinta; care nu dispretuieste buna parere a lumii despre sine, dar nici nu o supraevalueaza; care nu jubileaza in fericire si in furtunile vietii nu da inapoi.